Fugind De Dragoste🔞

Capitolul V

      Erik îşi mâncă grăbit cina şi începu apoi să aranjeze monitorul pe care urma să-şi prezinte benzile. Le promisese copiilor că se vor vedea la televizor şi-şi ținea promisiunea. Mulți din ei săriră peste carne şi legume şi trecură direct la budinca cu ciocolată, sperând să termine mai repede cu masa. Când Erik văzu ce se întâmplă, anunță cu voce tare:

-Nimeni nu vede nimic, până ce nu se golesc farfuriile!
 
      Se născu un murmur general, dar mâncarea din fiecare farfurie fu atacată cu lăcomie. Într-o jumătate de oră, toți cei două sute de copii fură adunați într-un semicerc în fața ecranului.

-Bine. Iată regulile. Primul băiat care se ridică şi-l împiedică pe altul ca să vadă, o să aibă de a face cu mine. Prima fată care face aşa trebuie să mă sărute. Copii izbucniră în râs, dar Erik îi privi amenințător. Vorbesc serios. Dacă toți sunteți cuminți, fiecare va putea să vadă. E-n regulă?

-În regulă! Răspunseră în cor.
  
      Erik porni aparatul si curând copii râdeau în hohote privind imaginile lor de pe ecran.

-Nu-i aşa că se poartă minunat cu copii? Spuse Edna cu căldură. Ea, Kathleen şi ceilalți educatori stăteau încă la masă, în fața unor ceşti cu cafea sau a unor pahare cu ceai rece.

-E foarte priceput, spuse Kathleen.

-Da, ştiu că este. N-ar fi lucrat unde lucrează şi n-ar fi primit atâtea misiuni importatnte, dacă n-ar fi fost. Dar ar fi putut avea un temperament artistic şi ar fi putut fi capricios cu toată lumea. Dar el se poartă foarte frumos cu copiii

      Kathleen îşi încleştă brațele într-un gest defensiv. Nu vroia ca Erik să fie minunat. Îl examină, căutându-i defecte. Vroia să-l vadă făcând o greşală, sărind puțin peste cal. Perfecțiunea lui o tulbura. Prezența lui o tulbura. El însuşi o tulbura.
      De când aduseseră copii la complex şi merseră fiecare la căsuța lui, în mintea ei era un  vârtej. Spre marele ei necaz, se surprinse amintindu-şi cât de bine fusese să-l simtă aproape, să-i asculte şoapta în ureche, să-i simtă respirația caldă, parfumată şi cum îi mângâiase obrajii şi ceafa.
       Apoi, neliniştită se dojeni singură pentru că se purta prosteşte. Era o femeie în toată firea prea matură ca să se comporte în acest fel. Prea matură ca să i se taie respirația şi să i se întețească bătăile inimii de fiecare dată când revedea imaginea lui mergând spre râu, gol, cu excepția pânzei din jurul şoldurilor, care mai mult îi evidenția decât îi ascundea sexualitatea. Niciodată nu dăduse ea atâta atenție anatomiei masculine.
     Rezistase tentației de a îmbrăca pentru cină altceva decât şorțul albastru şi tricoul alb, tricotat. Dar îşi puse un strop de parfum în punctele de pe corp unde îi bătea pulsul. Nu pentru el, se asigură ea însăşi, în timp ce se apleca să-şi atingă cu parfum şi picioarele, în dosul genunchilor.
       Acum, admirația Ednei pentru Erik o făcu şi mai hotărâtă să-i reziste atracției lui. Era un vântură lume. Cu câți ani mai mare decât ea? Câți ani o fi avut? Treizeci? Treizeci şi cinci? Vărsta cronologică nu conta. Chiar dac-ar fi fost mai tânăr decât ea, ar fi fost mai bătrân ca experiență.
     Desigur, cunoscuse femei din toată lumea. Un bărbat care arată ca Erik nu stă singur multă vreme. Virilitatea radia radia din el ca o aură luminoasă care impresiona pe toată lumea, în special femeile. Singura muncă de convingere pe care ar fi dus-o vreodată o fi fost aceea de a da femeile afară din patul lui, după ce a terminat cu ele. N-ar fi fost nici o problemă să le aducă acolo.
         Neascultătoare , mintea ei imagină o scenă cu Erik lungit într-un pat mare. Era cineva cu el. Era ea. Neajutorată, sub el. El îşi plimba gura pe gâtul ei. Mustața lui.....
        Ce făcea? Kathleen îşi scutură capul. Privi pe furiş în jur şi văzu că nici soții Harrison şi nici ceilalți nu-i obseravă comportarea ciuată. Erau toți cufundați să privească banda video pe care Erik, la cererea telespectatorilor, o puse pentru a doua oară.
       Nimeni nu observă când Kathleen se ridică şi plecă din sala de mese, închizând încet uşa în urma ei.
       Nimeni, înafară de Erik.
         O urmării pe Kathleen care mergea încet spre capătul terasei, aşezându-se apoi pe o treaptă şi ridicându-şi capul pentru a privi cerul. Îi privi şuvițele scăpate din nodul făcut în creşetul capului şi care păreau fâşii de mătase pe albul strălucitor al buzei.
         Închizându-şi repede ochii, aproape că putu să simtă mirosul de caprifoi al parului ei care-i amețise mintea şi-l îmbătase  în această după-amiază.
       Îi era greu să-şi ia privirea de la tabloul copleşitor pe care-l alcătuia ea, stând acolo în întuneric. De dragul spectatorilor săi, îşi întoarse privirea spre bandă. Dar nu şi mintea. Se gândea încă la fata de pe terasă.
       Fată? Femeie? Asta era o problemă grea. Nu ştia de ce, dar nici una din eticheteld pe care le aplica de obicei femeilor nu i se potriveau lui Kathleen Haley. Ea avea câte ceva din fiecare femeie, dar nu era nici una di ele. Avea calsă, o distincție indefinibilă, care o făceau diferită şi imposibil de categorisit.
       Dar era femeie. Dumnezeule! Era femeie.
           Acesta era încă un lucru care nu se încadra în schemă. Ea nu era genul lui. Soții Harrison îi spuseră că ea se ocupa de modă. Ar fi trebuit să-şi dea imediat seama. Cone altcineva ar fi putut să facă un şort şi un tricou să arate "haute-couture"? Nu-i păsase niciodată câtuşi de puțin ce purta o femeie. Şi apoi, lui îi plăceau trupurile pline, şoldurile rotunde, sânii mari.
        Era aproape ca un băiat cu zveltă dar fundulețul acela mic aproape că-l înebunea. Ar fo vrut să pună mâinile să vadă dacă e atât de tare şi dur cum pare. Picioarele acelea lungi, zvelte, nu încercau să fie provocatoare, dar se surprinsese urmărindu-le jocul muşchilor, când ea mersese în fața lui, pe poteca de munte, de dimineață. Sânii ei erau mici, dar plini şi cu forme  frumoase. Când ieşise din apa rece a râului, sfârcurile i se ridicase ca o invitație, nerăbdătoare şi obraznice.
       La naiba! Fabula despre o femeie care de abia avea vârsta să fie considerată femeie. Lui îi plăceau femeile, dar îi plăceau goale, tăcute şi în pat. Nu se gândise la ele ca la nişte profesioniste. Nu dorise niciodată să iasă cu vreuna de dragul unei conversații intelectuale. Cu toate astea, astăzi împătăşise cu Kathleen gânduri pe care nici nu şi le catalogase în minte. Atenția ei intensă îi deschise mintea, făcându-l să vadă clar lucruri care înainte i se păreau nebuloase.
      Sărutul din seara trecută nu fusese spontan. Îl plănuise de la început până la sfârşit, în cel mai mic detaliu. Dorise să-şi potrivească gura peste a ei, dar în loc să se simta satisfăcut, acum tânjea după mai mult. Trebuia să vadă dacă era atât de gistoasă, pe cât i se păruse lui la micul aperitiv.
       Banda din aparat se termină şi Erik fu smuls din gândurile lui plăcute în aplauzele entuziaste ale copiilor.