Balul Mascat (Liam Payne)

Capitolul 8 Tammy

Scuze pentru intarziere. Dar capitolul 8 e tradus acum. Bucurati-va!

Locul in care canta tipii astia este urias. Nu e o simpla sala de teatru precum cele pe care le folosim noi, ci e un stadion imens, si nu pot sa cred ca au vandut absolut toate biletele. Da, Liam s-a asigurat ca ne-a spus asta cand a vazut cat de uimite suntem de locul asta, in momentul in care am intrat pe scena cu intrumentele atarnand de umerii nostril.

“ Si, mereu vindem tot.” a adaugat Louis iar eu mi-am dat ochii peste cap. Se da mare!

Am ras in minte. Asa as face si eu, asa o sa fac si eu cand o sa fim la fel de célèbre, mai célèbre ca ei. De aceea am zambit si el s-a holbat la noi. Din cei cinci baieti, el este cel care ne uraste cel mai tare. Si el este cel pe care il plac cel mai mult. Este inversunat, are o aura de nu-ti-merge-cu-mine, aura pe care o gasesc invioratoare. Iar faptul ca ne uraste atat de deschis, este perfect. Aproape ca ma face sa vreau sa ii schimb parerea.

Aproape.

“Cum sunt copii?” intreaba Liam cand sunt pe scena, deschizandu-mi cutia copilasului meu. Este joi si ultima data cand a fost la casa, a fost  duminica inainte de a pleca in turneu.

Vad copii in mintea mea, pe fiecare dintre ei, cu privirile pline de speranta, cu visele frante si cu toate povestile lor. Sunt atat de fericiti de fiecare data cand merg pe acolo- ceea ce e in fiecare zi, chiar daca pentru o jumatate de ora. Asa ca zambetul meu este sincer si de neoprit cand ma gandesc la ei. “ Sunt bine. Ar putea sa fie si mai bine, dar sunt bine. Sunt atat de curajosi si le e dor de tine. Unii chiar iti spun Bibanul.” Chicotesc iar el zambeste. La naiba, daca ii spun Bibane, nu il mai jicnesc. Dar nu o sa ii spun Liam cu voce tare.

“ Imi e dor de ei. Daca ii vezi inaintea mea, spune-le asta, te rog? “ Intreaba iar eu raman tacuta pentru un minut, examinandu-l.

Chiar ii place de copii, si se poarta bine cu ei. Ii face sa rada, ii incurajeaza si ii ajuta. Le aduce lucruri care sa le faca viata putin mai usoara, dar per total le aduce fericire pe chip, iar eu respect asta. Foarte mult. De aceea nu ii mai spun lesbiana si de ce apreciez lookul de catelus, deoarece cu asta castiga multi copii, facandu-i sa aiba incredere in el, rapid. Pustii vad bunatatea din el, lucru care nu este asa usor la mine asa ca nu pot sa il mai jicnesc asa de usor acum. Totusi nu fac sa fie prea usor pentru el, dar cred ca incepe sa invete.

“ Sigur. Cand crezi ca o sa poti sa mergi sa-I vizitezi din nou?” il intreb pe masura ce toti din jurul nostrum isi vad de treaba, pregatindu-se. Trupa care canta cu One Direction este si ea aici, urmarindu-ne. Le simt privirile.

“ Sper ca week-endul asta. Avem liber pana marti, dar vreau sa imi vad familia.”

“Am intrebat doar de caritate.” Ii spun cu o expresie serioasa pe chip. Are tendinta de a-mi spune mai multe decat vreau sa stiu. Are un obicei tare prost. Trebuie sa invete ca oamenilor nu le pasa de el sau de viata lui. Le pasa doar de ce le ofera el. Tanar naiv…

“ In fine. Vii si tu?”

“ Poate.” Raspund. “Merg de fiecare data cand pot.”

El nu a spus nimic, in schimb a zambit, privindu-ma cu ochisorii de catel, si mi-a venit s ail pocnesc in stomac. Poate asa o sa zambeasca precum un barbat nu ca un Labrador. Sincer, daca ai pune langa el un pui de Labrador, si ar zice cineva sa ghicesti opt diferente, ai pierde.

“ Tammy! Nu mai flirtra cu Liam si hai aici!” spune Emma si eu tresar. Nu inteleg de ce Leanne si Emma cred ca a-si bate joc de mine cu Liam este amuzant. Nu este nicio sansa in iad ca noi doi sa fim impreuna, adica, nu sunt zoofila.

“Te strang de gat!” Tip la ea punandu-mi chitara pe dupa gat, iar degetele mele gasesc corzile foarte rapid.  ”Deci ce sa facem? Are cineva vreo idée sau sunt singura de aici care este confuza?” intreb iar tacerea explica tot.