Balul Mascat (Liam Payne)

Capitolul 10 Tammy

Nu-mi place atunci cand oamenii ma complimenteaza, doar daca e vorba de talentul meu si de munca mea. Pot sa spuna ce vor despre muzica mea, dar cand imi fac mie complimente... urasc asta. Nu incerc sa ii fac sa ma placa, nu le arat vreo parte draguta din mine ca sa poata spuna " Hei, esti o persoana atat de buna." Nu, nu fac asta. Cand oamenii vad ca esti o persoana draguta, sansele sunt mari ca sa te foloseasca. Nu vreau ca nimeni sa creada ca pot sa le fac viata mai usoara sau mai buna, nu vreau ca oamenii sa ma abordeze doar cand pot sa fac ceva pentru ei. Asta se intampla la oamenii obisnuiti si e chiar mai rau la cei faimosi. Nu vreau ca oamenii sa creada ca pot fi prietenii mei doar pentru a deveni faimosi pe parcursul prieteniei. Am destule si asa.

De aceea nu imi place cand Liam zice ca sunt o persoana buna. Nu ma cunoaste, si stiu ca nu va profita de faima mea- pentru ca- hai sa fim seriosi, e mult mai faimos ca mine- dar nu vreau sa creada ca putem fi prieteni. Lucram impreuna pentru acesti copii, nimic mai mult.

Cand oamenii cred ca esti oribila, atunci cand esti rea si obraznica, le poti spune ca nu pot sa se joace cu tine. Daca te comporti cum o fac eu, atunci nu le dai nicio sansa nici macar sa inceapa sa creada ca pot obtine ceva de la tine. Cu o atitutine ca asta scapi de toti cei care te vor pentru bani, faima sau orice altceva.

Cand oamenii spun ca sunt groaznica, ma simt in siguranta. Cand spun ca sunt o persoana buna, ma simt expusa si in pericol.

Esti o persoana atat de buna, Tammy. Trebuie sa ne ajuti, aud aceasta voce cunoscuta in mintea mea si imi inchid ochii strans si incerc sa scap de amintire. Nu o voi mai lasa sa iasa la suprafara, nu o pot lasa. Imping si imping pana cand este ingropata adanc in intunericul din mintea mea si apoi imi deschid ochii si il vad pe Liam holbandu-se confuz.

" Esti bine? " ma intreaba cu grija in ochi si imi vine sa il pocnesc direct in fata. De ce e atat de bun? Nu isi da seama ca asta ii va aduce doar probleme?

"Nu e treaba ta, asa ca lasa-ma in pace, Bibane!" Ma rastesc si imi pun chitara deoparte, cu grija, bineinteles.

Trebuie sa fac lucrurile sa fie clare pentru el. Nu suntem prieteni, nu poate sa imi tot faca complimente, nu ma  poate imbratisa si nu se poate comporta ca si cum ne intelegem. Nu poate sa tina o relatie profesionala?

Ma holbez la el, nervoasa pe el si pe persoana care e. Arata atat de bine, are o inima atat de buna, dar cum pot a stiu ca nu e la fel ca orice alta persoana din lumea asta? Oamenii sunt rai in tot felul de moduri. Cu totii suntem fiinte groaznice intr-un fel sau altul, unora nu ne este frica sa ne aratam cea mai rea parte, altii isi arata doar partile bune, pacalind pe toata lumea. Nu conteaza ce sau cum, toti suntem oamenii si pentru asta suntem teribili. Suntem buni doar cand suntem copilasi, cand suntem inocenti. Pe masura ce crestem, ne pierdem bunatatea din inima.

Plec inainte ca el sa poata spuna ceva. Trec pe langa toata lumea fara sa stiu unde merg. Am nevoie de spatiu. Vreau sa fiu singura. O aud pe Janet cum ma striga si stiu ca ar trebui sa ma opresc si sa o ascult, intr-un fel e sefa mea, dar nu am chef de morala chiar acum, si nici de cuvinte incurajatoare. Am nevoie de timp sa respir si sa imi adun gandurile.

Cumva am reusit sa ies afara din local si mi-am dat seama ca am facut o greseala cand am vazut fanii stand lipiti de gard incercand sa ii vada pe baieti. Cum au vazut ca iese cineva au inceput sa tipe din toate rasputerile, dar realizand ca sunt doar eu si nu vreun baiat din One Direction au tacut. Insa apoi m-au recunoscut si ceva ciudat a avut loc.

Unii dintre ei au devenit foarte entuziasmati si au inceput sa ma strige pe nume ,unii doar au intrebat cine sunt si ce fac acolo.

" Tammy, te rog, te rog! Doar o poza!" o fata striga avand fata intre doua bare si cred ca are si dureri. " Te iubesc  atat de mult!"