— Bună, Moarte! îi spun plin de viață.
— Ești fericit, Andrei? De ce ești fericit? mă întreabă Moartea zâmbindu-mi.
— Pentru că mă simt minunat. Și uite! Pielea mea strălucește! îi zic fascinat.
— Trebuie să mergi cu mine, Andrei, îmi spune Moartea, dar nu o înțeleg.
— Unde, Moarte?
— Mergem undeva unde vei avea mulți prieteni, îmi spune Moartea și îi iau mâna.
Ochii Morții au din nou acel albastru din prima zi. Mâna morții e caldă, îmi amintește de mama. Poate ar fi trebuit să îi fi spus „pa", am un sentiment că nu o voi mai vedea pentru mult timp. Dar mă bucur că Moartea e alături de mine, măcar pe Moarte mă pot baza că e totul bine, nu?
CITEȘTI
dragă, moarte (Povestea unui copil și confesiunile Morții)
Proză scurtădialoguri cu Moartea. „- Sunt Moartea, copile." Coperta de @_trapt.
