dragă, moarte (Povestea unui copil și confesiunile Morții)

a unsprezecea zi

     — Te înțelegi bine cu Viața, Moarte?

     — Viața și Moartea? Suntem la fel ca alb și negru, separate, atunci când vine vorba de oameni, dar suntem într-o continuă legătură. Nu există viață fără moarte și nici moarte fără viață. 

     — Cum e Viața? întreb Moartea ce sigur cunoaște Viața.

     — E enervantă, săcâitoare, dar e importantă și generoasă. Mă întâlnesc cu ea doar atunci când cineva moare, însă, chiar dacă oamenii mor, Viața nu e mereu acolo pentru ei, doar o anumită urmă a ei. Oamenii ar trebui să îmi fie recunoscători, nu crezi? Sunt mereu acolo la capăt și la început, îi ajut să evadeze din închisoarea Vieții.

     — E fascinant să te ascult, Moarte.

     — Mulțumesc, copile.