Îmi amintesc de parcă ar fi fost ieri dar n-am ce sa fac . Eram tânără si nestiutoare . Privesc acum o poza veche , care tine locul persoanei iubite. Eram doar un copil , acum îmi dau seama cât de mult am gresit . Toate speranțele noastre au fost doar vise . Acum e doar o amintire desarte .
Viața mea a fost una foarte unică . De când eram copil eram un nimeni în propria viață.
Sa va povestesc viața mea . Sunt Roxane Hales un om fără culoare . Pai sa va istorisesc , părinții mei sunt foarte influenți .
Ducând o cruce în spate de când m-am nascut . Am fost un copil foarte dorit . Trebuia sa fiu marioneta părinților mei . Eu n-aveam voie sa îmi spun parerea despre propria viață. Întotdeauna am fost controlată de ei
Am fost marcată de viața pe care am avut-o . Sa va povestesc una din amintirile cele mai dureroase . Aveam 6 ani , nu stiam multe . Părinții mei ziceau vine o persoană extraordinar de cultă la noi . Aceea ființă vorbea practic o limba străină pentru mine .
Singurul cuvânt care mi s-a spus a fost politică . Ne povestea traiul lui din America . Era un continent pe care îl adoram . Eu trăiam în Anglia , visam sa ajung în acel loc . Părinții mei spuneau ca este foarte complicat. Visa credam ca este un document prin care ai dreptul sa mergi pe alt continent .
Tot ce vorbea acel om era un cosmar , era o persoană imposibilă. Era o persoană insuportabil de aroganta. Aceea persoană a stat o săptămână la noi , practic nu prea aveam voie sa vorbesc ca sa nu spun o prostie .
Întotdeauna mi se spunea sa înțeleg si sa numai comentez . Viața este foarte nedreaptă . Îmi vine o piesa în minte " Ambrozie " . Stiam ca acea persoană nu dă 2 bani pe părerea noastră. Trăiam într -o lume iluzorie . Fericirea era un lucru trecător pe care ori mi-l stricau părinții ori un intrus ca el . Soarele era asa de cald pentru mine , îl adoram , dar el era mult prea arogant . Luna mi se părea ca-l eclipsă la frumusețe, se spuneau ca erau frați.
Si eu aveam o sora era total opusul meu spunea tot ceea ce gândea . Eu trebuia sa fiu copil cel cuminte cel care nu avea propria personalitate . Eu trebuia sa ma supun regimului inițiat de părinții mei .
La stie se spunea mereu ca trăim într -un regim democratic dar eu nu credeam asta . Mereu existau oamenii mult mai bogați decât alții. La fel ca mine eram un copil dintr-o familie de oameni care nu erau bogati dar nu eram săraci. Tata pleca tot timpul în țări straine , începuse sa plece cu serviciul în tot felul de tărâmuri. Pentru mine era doar un vis sa pot pasii într -un asemenea loc
Dar iată ca am crescut din păcate ma schimbasem radical Aveam propria personalitate dar nu-i mai aveam pe ei , pe mama care îmi dăduse viață, pe tatăl care îmi spunea povesti , pe sora mea mai mare care era extraordinară .
Era o noapte foarte ploioasă, stropii de ploaie îmi loveau masina nou nouță. Cerul era trist , la fel ca si mine , pierdută în propriile gânduri era cât pe ce sa ma lovesc de cineva .
Acel sofer era atât de furios pe mine , desi ploua torential si geamurile noastre erau aburite de la ploaie , pentru o secundă i-am putut vedea chipul .
Era un om falnic , un bărbat impunător, în clipa de față chiar si expresia lui de furie pe mine era un lucru minunat . Chipul sau acum rosu din cauza nervilor , avea o sprînceană ridicată asteptând momentul sa-mi cer scuze pentru ce s-a întâmplat.
Eu nu aveam de gând sa fac asta , eram o persoană mult prea mândră ca sa-mi trec peste orgoliu . Din ochii lui ieseau flăcări , văzând faptul ca eu nu ieseam din automobil a iesit el . Era o persoană care parea ca si un rege , menit ca sa conducă.
Ma luase la " trei păzește, trei fereste , dar era perfect . El îmi atrase atenția ca ma holbam la el .
Amândoi eram foarte nervosi, se pare ca el avea o problemă cu masina si numai putea sa ajungă acasa .
Din amabilitatea pe care mi-o oferiseră părinții l-am condus acasă dar el nu ma lăsase si ma invitase la el .
Din afară casa lui păruse a fi un palat , dar era un conac . Visam sa fiu bogată când eram copil sa am tot ce îmi doresc . Mă condusese într-o încăpere specială . Pe pat erau petale de trandafir , la capătul patului se afla o sampanie , puteam Sa jur ca astepta pe cineva si era adevarat, el parerea fermecată de mine . Parul lui blond , era perfect , ochii lui ca doua oceane ma fulgerau .
Se vedea pe fața lui ca are un plan bine gandit. El cu abilitatea a unui maiestru îmi rupsese hainele de pe mine . Eram cufundată într -o lume de basm , el nu mai avea acei ochi de parcă ar spune : I kill you ! ( nu-s buna la engleză ) . Acum erau calzi si gentili , nimic nu mai cont a eram în propria noastră lume .
Aceea vraja s-a sfărîmat a doua zi , ca si cenusareasa la 12 caleasca se transforma în dovleac .
Nu regret , am plecat a doua zi , ne-am facut la amândoi niste poze , aveam sa le scot la imprimanta de acasă.
Eram destul de săracă munceam ca sa ma întrețin. Acum înțelegeam nu mai era cine sa-mi facă mancarica caldă. Nimeni nu ma întreba ce vreau sa mănânc.
Viața mea nu fusese asa de rea , de fapt era ba chiar foarte bună. Eu n-am stiut sa apreciez .
După ceva timp aveam poza , o pusesemba chiar în ramă. Se pare ca eram doar o aventură de o noapte , totul era de pare doar în mintea mea creată , poate ca el o sa ma uite repede dar pentru mine a fost primul bărbat din viața mea .
O sa încerc sa uit aceasta iubire iluzorie , viața trebuie trăită la maxim .
1002 cuvinte
Little_Purple_Angel
EvelinStar7
Povestea este făcută noaptea târziu, Îmi pare rău dacă are greseli de ortografie , sper ca mi-a iesit mai bine ca data trecută.
