Storms and Rainbows

Capitolul 1

Grabesc pasul. Imi scot castile din urechi si incep sa alerg.Nu trebuie sa pierd metroul.Nu in ultima mea zi petrecuta aici.
Insa n-am norocul asta. Il pierdusem. Din nou. Ma uit in jurul meu. Se pare ca nu sunt singura care a reusit sa-l piarda. Persoana isi ridica ochii din pamant si ma priveste. Porneste cu pasi marunti spre mine,zambindu-mi. Fac un pas inapoi,iar persoana se opreste,zambetul disparandu-i de pe fata. 'Nu e real',imi spun in sinea mea. 'EL nu e real'. Inchid ochii,apoi ii deschid brusc. A disparut.Exact ca in ziua accidentului.

Cosmarul continua toata ziua: il vad in sala de clasa,holbandu-se la mine. Il vad trecand pe langa mine pe strada,il vad la fereastra casei mele. Imi zic mereu ca nu este real,ca accidentul nu a existat niciodata si nici el. Noaptea ma trezesc strigandu-i numele. Amuzant e ca inca il tin minte la perfectie,chiar daca am avut mici pierderi de memorie: inalt si subtire,cu ochii verzi ca smaraldul si parul blond-castaniu. Iesea in evidenta din cauza felului in care se imbraca: pantaloni negri intotdeauna,cate un tricou cu tot felul de mesaje haioase sau dubioase,nelipsitul lui hanorac si manusile de motociclist. Mai mereu il tachinam si ii spuneam ca arata ridicol,insa nu ii pasa. Adevarul e ca nici mie nu imi pasa,deoarece toate astea il faceau sa fie diferit. Era diferit.Asta mi-a placut cel mai mult la el.

Ma uit la telefon. Ceasul arata 05:16,iar soarele sta sa rasara. Ma adancesc in fotoliul de langa fereastra,tinand intr-o mana cana de cafea aproape goala si in cealalta tigara abia aprinsa.In doar cateva ore trebuie sa pornesc spre aeroport.
Termin tigara si ma apuc sa strang restul de lucruri care mai erau de impachetat,insa dau de un album foto vechi. Ma asez usor in pat,tinand cartea cu amintiri cu maini tremurande. Fara sa mai stau pe ganduri, il deschid. Rasfoiesc albumul ca si cand ar fi prima oara. Poze cu mine si sora mea jucandu-ne in nisip. Poze cu mama si tata,razand si dansand. Pozele noastre. Amintirile ma navalesc dintr-o data,iar golurile pe care le simteam acum cateva minute,au disparut. Lacrimile-mi curg  pe obraji,șiroaie. Inchid albumul si privesc la ultima cutie care mai era pe pat. Las cartea jos,iau cutia si ma indrept spre usa. Insa ma opresc cu mana pe clanta,brusc.

Ma intorc,iau albumul foto si ma opresc in fata casei. Arunc amintirile in cosul de pe gazon si imi continui drumul.