Clubul Mortilor

☩Clubul Mortilor IV

Capitolul patru:Treaza

George Mansfield, de 45 de ani este avocat al prestigioasei companii de asigurari Alleghany.Este insurat cu Betty Mansfield(inainte Morrison) si are doi copii:Albert Mansfield(6 ani) si Elizabeth Mansfield(17 ani).Locuieste intr-o vila in apropierea orasului New York(neimportant). Activitatile lui preferate sunt pescuitul si iesitul la o bere cu prietenii care, citez:,,Sunt mai de incredere decat oricine."

Intodeauna m-a uimit natura umana.Oamenii pot sa fie atat de...incredibili, sa spunem. Condamna si ii pun pe altii in proriile lor categorii tampite, fara ca macar sa le dea o sansa. Sunt egoisti, laudarosi, mandri si la un moment dat nici nu mai ajung sa isi dea seama de asta. Se poarta de parca toata atitudinea lor ar fi una normala, iar cei care nu sunt de acord, au de fapt o problema serioasa la mansarda. Uram, in trecut, sa fiu pe langa astfel de specimene, dar treptat m-am obisnuit.Uneori devenea prea mult si aruncam cu remarci piscatoare in stanga si in dreapta, ceea ce ii facea pe oameni sa se uite la mine cu indoiala. Nu voiau nimic de la mine si nici eu de la ei. Poate ar fi trebuit sa ma deranjeze ca ma ignorau(si uneori aproape ca o facea), insa in majoritatea timpului ma simteam usurata ca nu trebuie sa stau sa vad cum sunt ei cu adevarat, sa le suport fatarnicia si ingamfarea.

Alcoolul clar nu e cea mai buna chestie de pe pamant, dar trebuie, cu toate astea, sa ii recunosc o calitate: oamenii betii sunt cine sunt ei cu adevarat. Toate barierele acelea stupide pe care si le impun , toate regulile de supravietuire ale societatii cad si pentru o intreaga seara poti vedea lucrurile pe care persoana respectiva n-a indraznit sa le faca sau sa le spuna vreodata.Vezi persoana accea. Mai mult sau mai putin.

Am inceput sa fredonez melodia de inceput de la Harry Potter (stiti voi ,aia cu "ta nana nana nana ta nanana nana") in timp ce ma plimbam de-alungul strazii, pe trotuar. Eram imbracata cu aceleasi haine din seara aceea, numai ca fara cizmele mele albastre. Saracutele de ele. Sigur vreun sobolan le-a ros de tot pana acum.

Nu, de data asta nu eram beata.

Eram moarta. Hm, sau ar trebui oare sa zic "cam moarta"...

Din barul pe care il supravegheam de cateva ore se auzeau vocile ultimilor cinci barbati care mai erau inauntru, la ora asta din noapte.

-Gandeste-te cat de misto ar fi sa o faci pe o saltea din aia cu apa.

-Neah, am incercat odata.Nu e misto de loc.Nu poti sa ti-o bagi deloc de la toata miscarea aia.

-Cu cine? Cu tipa aia, Sally?

-Nu, cu Marta.

-Care Marta?

-Aia cu balcoanele mari.

-A, mi-o aduc aminte.Chiar ca misto balcoane.

-Voiam si eu o tura cu aia, spuse o voce noua, care m-a facut sa-mi fac mainile pumn si sa ma aplec in fata.

-Trebuia sa spui doar.

Probabil va intrebati cum am rezistat atat de mult. Eu, cel putin,asta ma intreb. Tot ce au facut pana acum a fost sa vorbeasca despre sex. Sex,sex,sex. Pe masa, pe bancheta din spate, pe scaun, pe gard, pe perete, cu sotia in camera de alaturi, dormind. Nu. Mai. Puteam. Pe dinauntru fierbeam, dar pe dinafara eram la fel de inexpresiva ca o piatra. Mi-am verifcat ceasul de buzunar. Arata ora unu fara un sfert noaptea. Am privit in jur de cateva ori in jurul meu. Strada era pustie, pustie.

Asta a facut ca un ranjet maniac sa mi se intinda pe toata fata.

Distractia era pe cale sa inceapa.

Am trecut strada, apropiindu-ma de usa barului. Fusta portocalie pe care o purtasem la petrecerea fratiei Alpha (imi aminteam acum), flutura usor in jurul picioarelor mele. M-am oprit la cativa pasi de intrare, ascultand si incercand sa vad daca mai erau si alti oameni in barul ala jegos inafara de cei cinci muschetari.