Seara, el nu stia cum sa dea de Anca. Ii parea rau pentru ce ii facuse. Chiar vroia sa o vada. In cele din urma se hotari sa se duca la ea acasa.
-Anca este acasa?
-Doarme la o prietena.
-Bine, multumesc!
Oare la ce prietena era Anca? El niciodata nu o vazuse cu vreo fata. Era bine?
Coborând scările, vazu pe cineva sprijinit de balustrada. Se duse sa vada cine e. Se uita bine si o vezu pe Anca.
-Hei, nu trebuia sa dormi la o prietena? Stai...nu poti vorbi. Uitasem.
"Nu cred ca te intereseaza pe tine unde dorm eu"
-Oricum, imi pare rau pentru astazi. Nu vroiam sa te fac sa plangi.
"Da, cum sa nu."
-Daca mai fac chestii d'astea nu ma baga in seama. Nu am nimic personal cu tine. Daca vrei putem devenii prieteni, doar esti vecina mea.
-Stii...si mama mea a fost asa. Nu am reusit sa o protejez pana la capat...a murit. Cred ca ar fi fost foarte suparata pe mine daca ar sti cum m.am purtat cu tine.
Anca se uita la ochii lui plini de lacrimi dorind sa il imbratiseje, dar nu avu curaj. Ramasera amandoi acolo pana dimineata.
