Dimineata
Povesteste Andrei
Este ora 8:17, acuma suntem in masina. Suntem pe un camp, nu stiu cum am ajuns noi aici dar stiu ca o cautam pe Emma.
Povesteste Emma
Ma trezesc cu o pătură pe mine. Un bărbat de vreo 40 de ani îmi întinde o ceasca.
-Domnisoara, sunteti bine?
-D-Da! Unde s-sunt?
-Esti pe cealalta parte a marii!
- Nu, nu se poate! Cum o sa plec acasa?
-O sa fie bine!
Noi fiind langa o stâncă de nisip de sus se aut niste voci. Bărbatul care am vorbit cu el se duce sa vadă cine e.
-Buna ziua, va pot ajuta cu ceva? ~spune barbatul care mi-a spus unde sunt~
-Da! Sa taci din gura! ~A spus un bărbat de vreo 30 de ani si il împușcă pe bărbatul de 40 de ani.
Incep sa plang~
-Ce o sa facem cu el?
-Il bagam in apa si spunem ca s-a înecat!
Un suspin de-al meu se aude si un brabat ma vede.
-Uite sefu ce am gasit! O fetiscana care o sa fie moartă!
Spune asta si incep sa rada toți.
Incep sa fug si niste gloante trec pe langa mine si unul imi vine drept in mana. Ma opresc din alergat si ma pun pe burta la pământ. Sunt trasa de picior de cineva, cand ma uit era unul dintre barbati. Ii dau cu piciorul in cap si ii spun:
-Du-te dracu de prost ce esti!
Incep sa fug iarasi si ma opresc cand imi dau seama ca nu mai vin dupa mine. O masina se tot apropie de mine, incep sa ma agit. Masina e langa mine si din ea coboară Andrei si restu.
-Emma, Emma esti bine?
-N-nu!
-Hai urca in masina!
Ma pun pe scaunele din spate a masini si incep sa plâng pe umaru lu' Elan.
O masina din spatele nostru vine dupa noi. Ma uit mai atent si vad bărbați aceia in masina.
-Mai repede! Acuma!
Andrei accelerează dar ei vin dupa noi. Da câteva gloante in geam dar ne ferim. Pana la urma i-am pierdut!
Ajunsi acasa ne-am dat jos din masina si ne indreptam spre living. Ma pun pe canapea si incep sa plâng.
-Cine erau? Ce voiau de la tine?
Le-am povestit tooot ce s-a intamplat.
-Iti este foame?
-N-nu! Acel om a murit chiar in fata mea! A vrut sa ma ajute! E numai vina mea sunt o proasta!
-Ba nu, nu esti!
- Ba da sunt! M-ma duc in c-camera m-mea!
-Bine.
Urc scările incet si ajung si in fata usi camerei mele. Ma pun pe pat si incep sa plâng.
Povesteste Ionuț
Stam pe canapea si ascultăm plânsul Emmei. Ma doare foarte tare sa o vad asa!
-Trebuie sa o ajutam!
-Stiu! Dar cum? Acel om a murit in fata ei!
-Trebuie sa o inveselim. Haideți cu mine!
Urcam scarile pana in camera Emmei. Intrăm direc si o vad plângând intr-un colt al camerei.
-Vrei sa mergem la mall?
-N-nu!
-Haide sa mâncăm atunci!
-N-nu vreau!
-Iti este sete?
-N-nu! Vreau s-sa f-fiu s-singura!
-Bine!
Iesim din camera ei si ne ducem in living iarasi.
-Ce facem?
-Ne gândim la ce putem face!
-Ok!
Ne gândim la ce putem face dar nimic.
Offf.....adormim toți pe canapea sau pe jos.
Heeeeeeeeey!°°°! Ce faceti? Yo fac bine mersi ca m-ati intrebat😂😂😂Va iubesc😘😙😘Noapte buna😪😪
591 cuvinte
