?...

95 8 2
                                    

     -Bine,bine. Aproba vocea enervanta a blondinei. Dar nu stiam ca aduci sarantocii in propria nostra casa si colac peste pupaza le mai dai si voie sa imi umble prin haine. E inacceptabil. Spune in timp ce fata ei capata o tenta de rosu.
     -E o situatie temporara,iubito. Cel mai probabil maine o voi muta intr-unul dintre apartamemtele tatei. Spune baiatul din fata mea cu atata nonsalanta,de parca eu as fi pentru ei un obiect.
       -Eddison...... spune fata vizibil iritata in timp ce-si aseaza ambele maini pe solduri.

       Nu stiam cum sa reactionez. Ma simteam in plus si aici,ca in orice loc de altfel... Supararea si ego-ul meu ranit reusesc sa isi spuna intr-un final cuvantul insa:
            -Nu este nicio problema.. nu am de gand sa ma zabovesc. Multumesc pentru tot,Eddison! Ii spun baiatului ce mi-a ranit sufletul fara sa isi dea seama,afisand apoi un zambet sters.

         Il simt ca-si doroste sa ma opreasca insa mana iubitei sale ii acapareaza bratul bine lucrat si il opreste inainte de a zice sau a face ceva.
         Aveam de gand sa ii inapoiez fetei hainele,insa nu as mai fi avut alta varianta apoi decat cea de a pleca goala asa ca ies pe usa doar cu hainele ce le aveam pe mine,incaltamintea lipsind cu desavarsire,la fel si geaca de care aveam nevoie pentru a rezista gerului de afara.

GânduriUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum