Străina.

16 3 0
                                    

miercuri, 30 august


Deja e târziu. Pășesc repede pe drum sub cerul înstelat și mă îndrept spre mahala, acolo unde copiii mă așteptau să le mai spun o poveste. Eram copleșită de gânduri. Tot ce știam e că le voi spune ceva din inimă.
-Straino, ai ajuns! Ce poveste ne spui în seara asta?
-Dragii mei, în seara asta nu vă voi spune o poveste.
-Dar ce?
-Vă voi spune un gând?
-Ce gând străino?
-Iubiți...iubiți copiii mei. Lăsați-vă sufletul și inima să iubească, pentru că vedeți voi? Și eu am iubit. Am iubit nebunește, iubeam acei ochi,acel zâmbet, acea privire, iubeam totul la el. Felul cum făcea să ma simt, cum reușea să-mi facă inima să tresară, iubeam săruturile lui. Iubeam felul în care mă iubea. El..el era totul pentru mine, dar...după cum am spus ERA...
-Cum așa străino? Și tu ai iubit?
-Da copila mea! Am iubit din toată inima mea.
-Straino, ai o lacrima pe obraz.
-Vedeți voi, uneori pentru unii oameni merită să verși câte o lacrimă.
-Haide străino, mai spune!
-Nu, copila mea.
-Dar de ce străino?
-Deja noapte e pe terminate, dar ne vedem mâine seară cu altă poveste. Acum merg să mă plimb. Trebuie să îmi liniștesc sufletul. Dar, să mă așteptați cu același wisky ieftin și cu paharul prăfuit.

Statusuri.Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum