Capitoulul II

4 0 0
                                    

O superba zi . Soarele strapungea cu reazele lui fereastra mea . Primesc un telefon :
 - Da ! raspund eu cu un ton hotarat .
 - Hei , buna ! Mihai la telefon ! spune el cu glasul sau subtire si vesel .
 - Buna , Mihai ! raspund eu ca si cum mi s-ar fi oprit inima .
 - Ne-am gandit sa te sunam si pe tine sa iesi afara . Suntem mai multi . Se simte lipsa glumelor tale . Eventual poti sa o suni si pe Lavinia , ca o sunam eu , dar nu mai am minute . spune el razand .
 - Da , sigur ca ies , Imediat ! Doar 10 minute ! in acel moment eu nu stiam ce sa fac mai intai : sa o sun pe Lavinia , sa ma imbrac , nu stiam de unde sa incep . Eram atat de fericita .
Ma imbrac rapid , putin fond de ten , rimel , blush si un luciu de buze rozaliu . O sun pe Lavinia , ea era deja imbracata si tocmai vroia sa ma sune sa iesim . Aranjam iesirea afara .
Cobor , ii salut pe cei prezenti cu care abia apuc sa schimb doua vorbe si primesc un telefon : era Diana , colega mea de clasa si in acelasi timp o buna prietena .
 - Alo ! Da , Diana !
 - Alo ! Iubire , ce planuri ai pentru azi ? ma intreaba ea dragastos , razand usor .
 - Uite , iubire , astazi stau toata ziua cu nebunii mei . raspund eu vesela .
 - Sunteti afara ?
 - Da , suntem pe aici prin apropiere . Daca vrei vino si tu , cu ocazia asta ti si prezint .
 - In regula , stati acolo , cobor in 30 minute . Bye !
 - Bye !
 - Ai grija de tine !
Tin sa specific ca Diana este o fata foarte inalta . Este cea mai inalta fata din liceu , intrece pana si baietii din clasa a XII -a .
Ajunge ! O prezint prietenilor . Evident ca s-au gasit cativa sa faca caterinca de inaltimea ei , insa ea nu s-a suparat , era obistunita . Toti se uitau ciudat la ea . I-am explicat Dianei ca acesta este stilul nostru de viata : plin de glume proaste si multa caterinca .
Mihai se uita uimit si in acelasi timp speriat la ea . Era atat de atent icat nici nu mai clipea . Probabil se uimea de inaltimea ei .
La plecare , Diana m-a sunat si m-a intrebat mai multe despre " acel baiat " , se referea la Mihai , cred ca ii cam placea de el . Devenisem putin geloasa . Am preferat sa ii spun aproape totul despre el , insa am incercat sa omit partea cu sentimentele mele si ale lui . Desi , ea m-a intrebat daca place pe cineva  .
Ziua urmatoare , ea m-a marturisit ca toata noaptea doar la el s-a gandit si este convinsa ca intre el si ea a fost dragoste la prima vedere . In sinea ei , traia cu conceptia ca si el o place .
Am simtit ca mor . Am sunat-o pe Lav' si i-am spus , ma simteam distrusa .
 - Hai ma , Miha , nu are cum sa o placa "pe aia " . Sa fim seriosi e mai inalta ca el cu 2 capete .
 - Si daca o place ?
 - Imposibil ! E verisorul meu , are gusturi bune , doar e din neam cu mine . spune ea razand .
L-am sunat , am vrut sa imi confirme chiar el asta . I-am spus toate cele intamplate . Acesta a inceput sa rada . Incerca sa spuna ca el nu o va place niciodata , insa nu prea mai putea de ras . In acelasi timp isi facea cruce . Se uimea si el de imaginatia ei .
Vorbim eu la telefon , da buzna peste mine in casa , Lavinia tipand : " Deci , eu nu pot sa-mi las scumpul verisor , unicul la care tin si eu mai mult , preferatul dintre preferatii mei sa placa o specie ca fata aia ." Apoi am inceput sa radem .

Sper sa  va placa povestea mea . Orice ar fi , eu voi cuntinua sa scriu .

Si maine e o ziUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum