E noaptea-n care mai cad stele
Iar visele-s abandonate
E noaptea-n care se sting inimi
Cu mințile întunecate
*
E noaptea-n care zac și tremur
În jurul meu e numai Ceață
Iubirea mea, e un cutremur
In urma ei nu mai e viață
*
E noapte-n care lacrimi multe
Se mai revarsă în țărână
Oh, chip firav, plăpând, țărână!
Cum mai rezisti în întuneric
*
Te amăgești pe zi ce trece
Și crezi că viața ta îi belșugul.
Cum, n-ai gustat ce este chinul?
Și cum Tristețea te zdrobește...
*
Tu nu-nțelegi că viața-i scurtă
Și tot ce strângi în urma zace
Iar bătrânețea vine iute
De tinerețe te desparte
*
Iar visul tău o data falnic
Ce se-nălța spre orizonturi
Acum e jos în urma-ți zace
Iar tu continui tot să nărui..
