Sunt în tărâna zdrobitoare
Ce paşi grei, tăcuți o-ncearcă
Mă contopesc, mă ia, mă lasă
Să mă renasc din nou din ceață
Trecutau ani, tot mai singur..
Căci viața mea no poți cunoaşte
Nu mă-n telegi, alungă norii!
Să pot din nou a mă renaşte
Cuvintele-mi sunt deopotrivă
Pumnale reci, otrăvitoare
Dar tu topeşte, mă sfărâmă
Şi-apoi din praf mă voi întoarce.
Şi-apoi tăcut din departare
Te voi privi cum te apropii
Să vezi, cum din cenuşa otrăvitoare
Se va-nalțat un chip de soare
Căci tot ce este negru, rece
Cu timpul, va renaşte la viață
Căci nu e moarte să oprească
Un suflet din cenuşă să renască
