Capitolul 2

18 2 3
                                    

  Aprinde-ți o țigară şi citeşte asta in linişte.

Te-ai gandit pana acum la consecințele greselilor tale?

Esti om,ai emoții, simți durerea, te simți pe tine fiind tu.Iți simti sufletul.Dar ce se intâmplă cand nu il simți?Poate ca nu il ai?Il ai, crede-mă, dar trebuie "hrănit" ... Hrănit cu ce?Cu emoții, atunci cănd esti fericit, atunci cand zâmbesti, atunci cand plangi.Toate emoțiile tale se revarsă asupra ta făcând din tine omul pe care il stii.Pe tine insuți.Dar ai nevoie de cineva care sa iți creeze emotii si abia după se te face să simti, să le tină intacte.Nu toți posedam acest "har" ca sa ii spun aşa, nu toti putem pastra emotiile aşa cum le-am construit.Unii dintre noi le distrugem cand sunt fragede, alții le lasa sa piara singure, iar alții, persoane foarte rare ce-i drept, au grija ca acestea sa nu dispara, sa nu se franga...
   Tu,daca esti o persoanâ care a tinut la alta persoană,stii despre ce vorbesc,esti o persoană buna.
 
Dar daca tu aveai  in brate omul care avea toate emotiile tale stranse in pumn si l-ai lasat sa plece...I-ai dat drumul...De tine ce se va alege?De el ce se va alege?Tu,acum esti incapabil sa simti,nu simti nimic,si nu vei mai simti nimic, dar el?El merită asta?Nu.El fiind omul care te-a pastrat pe tine cu toate emotiile tale,oamenii ca ei nu merită sa plece.Nu merita raniți.Dar adesea ei sunt  raniti cel mai mult.

Nu vei mai putea face nimic?

  Odata stricat un lucru aşa scump,rar se mai poate repara.Dar aici nu vorbim de lucruri, vorbim de oameni.Oamenii ca si mine, ca si tine, cu visuri si asteptari diferite, in capul meu sunt un milion de idei diferite despre fiecare persoana care imi trece prin fata ochilor.Aşvrea sa para ca e totul bine,ca suntem bine.Dar aș minti...Si am mintit prea mult in viata asta,nu mai vreau sa mint.Vreau sa strig tare ceea ce simt,ceea ce sunt.Vreau sa fiu doar eu...Eu cea veche.Tu nu vrei sa fii tu?Hmm...Cum credeam,sunt iar singură,cum sa te simți singur cu atatea persoane in jurul tau?Daca nu sunt personele potivite atunci sunt degeaba.Si regret atat de multe lucruri in viata,dar tu esti unul pe care il regret cel mai mult.
Prea tineri ca sa suferim.Dar totusi o facem.Si daca ma gandesc mai bine si asta e o emotie,deci pana la urma am emotii,dar nu asa cum mi le doresc eu.
As vrea sa iti spun amice,dar nu pot.

🌕Vreau doar sa fii fericit in lipsa mea,nici eu nu te voi uita niciodata🌕

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Aug 12, 2017 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

Arta Alb-NegruUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum