,,Am încercat să te țin aproape. Dar cu fiecare gest te-am îndepărtat. Încă te iubesc și sper că și tu mă vei iubii pe mine. Încă visez că noi doi vom fii o familie fericită. Că te pot ține în brațele mele, că îți pot săruta buzele, că îți pot șopti...
Ecoul produs de sunetul tocurilor mele răsună în tot holul. Nu mai port în viața mea așa ceva! Astea se pot numii chinuri de cinsprezece centimetri, nu tocuri de cinsprezece centimetri! Caut cheia în geanta mea plină cu lucruri inutile. Aha! Am găsit-o! Cheia argintie agățată de brelocul cu multe chei strălucește ușor în lumina becurilor. Introduc cheia în broască și o rotesc în partea dreaptă, apoi apăs clanța.
Nu știu de ce dar mă simt urmărită. Parcă cineva mă privește din umbră. Și asta nu se întâmplă doar de o zi sau două. Ci de luni întregi! Nu pot nici să apelez la poliție pentru asta, adică cum ar suna ,,Bună ziua domnule polițist mă simt urmărită oriunde aș merge și vreau să depun o plângere împotriva aerului pe care îl respiră acea persoană care mă urmărește". Oamenii ăia m-ar crede o nebună!
Îmi dau jos pantofii din picioare și îi așez frumos la locul lor, lângă celelalte perechi de tocuri. Niciodată nu am fost o persoană care să se mulțumească cu puțin. Am vrut mereu din ce în ce mai mult și nu m-am oprit până nu am obținut totul. "Ori iei tot, ori nu iei nimic!" Așa îmi spunea tatăl meu mereu.
Tata...când eram adoleșcentă practic îl uram pentru că mă obliga să merg la tot felul de întâlniri de afaceri cu el. Îmi spunea mereu că eu o să moștenesc firma și v-a trebui să învăț cum să o conduc. Acum aș da orice să fie lângă mine. Măcar pentru o zi. A avut mare dreptate. Acum că eu conduc firma îmi e foarte greu. Să conduci o firmă de arhitectură nu e deloc ușor. Tot timpul ești îngropat în foi și schițe care te dau complet peste cap. Mai ales dacă nu ai o secretară sau un secretar. Cum eu am vrut să fac pe independenta mi-am concediat secretara. Dar am avut un motiv! Era o femeie ușoară. S-a culcat cu toți bărbații din firmă. Dar când cea mai bună prietenă a mea a venit spunând că Gabriel a părăsit-o pentru a cea femeie a fost picătura care a umplut paharul. Eu nu angajez distrugătoare de relații! Angajez femei serioase, care au capul bine pus pe umeri și se îmbracă adecvat.
Mă schimb în ceva mai comod și lejer: O bluză albă, strânsă la mâneci și largă în rest, o pereche de colanți negrii lucioși și papuci albi cu iepurași în picioare. Papucei ăștia sunt de o mie de ori mai comozi decât tocurile alea. Dar ce să fac? Am nouăsprezece ani jumătate. Când tata a murit eu am luat firma în propriile mâini.
Telefonul vibrează, semn că mă sună cineva. E chiar ,,iubitul" meu. De ce am pus ghilimele? Simplu! Pentru că suntem împreună doar din cauza mamei. El săracul mă iubește. Cred. Dar mama are 47 de ani și e foarte bolnavă. Are cancer mamar. Nimic nu o mai salvează iar gândul ăsta mă omoară. Suntem împreună doar pentru că mama își dorește asta. Eu îl văd doar ca pe un prieten, dar el mă vede ceva mai mult.
Convorbire telefonică
-Alo?
-Bună iubito! Azi avem un interviu într-o oră. Sper că nu ai uitat!
Căcat plouat! Am uitat complet de interviu. Amalia, prietena mea cea mai bună e prezentatoare și i-am promis că o să îi dau un interviu despre relația mea cu Andi. Ea știe că nu îl iubesc, dar cum eu sunt un personaj ,,important" în presă...
-Nu-nu! Nu am uitat.
-Bine iubito! Vin să te iau în jumătate de oră. Te iubesc!
Sfârșitul convorbirii
Am uitat complet de interviu! Mă duc în fața dulapului și mă blochez acolo. Cu ce să mă îmbrac? Gata știu!
Îmi iau un tricou negru, strâmt, până la buric , niște blugi albi puțin rupți și niște adidași negrii cu talpă albă. Îmi pun la mâna stângă o brățară neagră cu ținte aurii și îmi dau cu ruj roșu mat pe buze. Părul îl las desprins.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Două bătăi la ușă. Ăsta e Andi. Îi deschid și observ că el e îmbrăcat cu niște blugi negrii, un tricou albastru pe care scrie cu alb ,,boy" și e încălțat cu teneși maro închis.
-Arăți superb iubito!
Andi se apropie de mine și îmi sărută încet buzele. M-aș despărți de el, dar nu vreau să-l rănesc. Adică cum ar fii să iubești pe cineva, iar acel cineva să-ți spargă inima.
-Mulțumesc, și tu arăți super.
Mă prinde de mână și ieșim din casă, îndreptându-ne spre mașina lui. Sincer tot ce știu despre mașină asta e că e argintie. Nu știu ce marcă e pentru că nu pricep la mașini. Andi pornește mașină și ne îndreptăm spre platoul de televiziune. Studioul ăsta e chiar foarte mare. O canapea albă în mijloc, în stânga și dreapta canapelei două fotolii negre, și între toate astea o masă de sticlă.
-Bună ziua oameni buni și bine ați venit la ,,Star său Vedetă"! Astăzi avem doi invitați speciali și anume: Skay Smiley și Andi Hera.
Eu și Andi intrăm zâmbind, ținându-ne de mână. Ne așezăm lângă Ana pe canapea.
-Bun amorezilor. Azi vom vorbi doar despre voi. Deci...Skay ce simți când ești lângă Andi?
Pe bune Ama ? Altă întrebare nu puteai să pui? Să înceapă mințitul.
-Păi...nu pot descrie în cuvinte. Când sunt lângă el inima îmi bate foarte tare, simt omuleții dansatori în stomac....pur și simplu îl iubesc!
-Awwww*publicul*
-Dar tu Andi? Ce simți când ești lângă ea?
Cred că el o să fie sincer.
-E greu de exprimat. Palmele îmi transpiră, mi-e frică să nu zic ceva greșit, când e lângă mine nu vreau să mai plece niciodată. O iubesc!
-Minte!
O fată din public vine lângă mine cu un plic galben.
-Skay eu știu că ești o persoană specială. Și știu că el nu te merită! Spuneți-mi și mie dacă sărutându-te cu cea mai bună prietenă a iubitei tale, îi demonstrezi că o iubești?
-Nu! *publicul*
Atunci fata scoate din plic niște poze cu Ama și Andi când se sărutau. Instantaneu încep să plâng. Nu pentru că el de săruta cu altă fată, ci pentru că se săruta tocmai cu Ama.
