Interzis

O mică greșeală

                — Gata, scumpo, oprește-te! mă roagă mama.

               Nu am de gând să mă opresc. Am făcut deja patru km. într-o oră și vreau să fac zece. Mă mișc repede, cu precizie pe bandă.

                — Hai, dragă! îmi oprește mama aparatul.

            Supărată, dar și obosită, mă dau jos. Nu îmi place cum arăt! Acum trei luni aveam 100 de kg. Acum am 83. Trebuie să slăbesc, trebuie. Am 26 de ani și sunt necăsătorită. De ce? Pentru că sunt un animal mare! Mi-a plăcut mâncarea. Luam o îmbucătură și pofta venea rapid. Și nici măcar nu am început să mă îngraș din cauza depresiei, ci pur și simplu îmi plăcea să mănânc. Bine, și acum. Doar că mă abțin și țin regim.

                Iau sucul de fructe și prosopul. Mă șterg puțin, dar tot am nevoie de duș.

              Ajung în camera mea. Pornesc televizorul apăsând pe butonul magic de la telecomandă și mă așez pe pat.

                 — Costume de baie potrivite sezonului estival, se aude vocea de la teleshopping.
                  — Nici nu mă încap, spun de parcă m-ar auzi.

             Odată cu afirmația a venit și tristețea. Voi slăbi, la naiba! Lacrimile dau năvală pe obrajii mei. Voi arăta ca alea din reclamă orice ar fi.

                             *

                 Îmi șterg părul cu un prosop și aprind din nou televizorul.

                    — Ioana, mă strigă mama. Du-te să iei pâine. M-ai auzit?
                     — Da, mamă! îi răspund.

              Las prosopul deoparte. Sting televizorul, iau cheile de pe birou și ies din cameră. Cobor pe scări în pași de dans. Urc din nou pentru că mi-am luat portofelul. Îmi iau portofelul și cobor din nou.

                Ies din casă și traversez curtea.

                  — Bună ziua, îi spun grădinarului.

                 — Bună, răspunde uitându-se în scârbă la mine.

           Sunt obișnuită. Aproape toți oamenii se uită așa la mine. Unii mai murmură și niște cuvinte urâte.

                Apăs pe micuța telecomandă și privesc cum porțile de deschid. Apăs pe alt buton, iar ușa de la garaj de deschide și ea. Cu pași repezi merg la mașină. Ajung la ea și deschid portiera cu cheia. Intru în mașină și urmez etapele.

              Mașina iese ușor din curte. Parcurg drumul până la magazin. Opresc mașina; mă dau jos din ea.

              În fața mea, sprijiniți de gard, stau trei băieți. Își spun ceva, apoi râd.

                   — Hei, Barbie când era gravidă, câte kg. ai? mă întreabă unul dintre ei.

               Ignoră-l, ignoră-l. Este doar un idiot ce vrea să îmi strice buna dispoziție.

                     — Las-o, mă, că dacă sare pe tine te omoară! spune altul.
                      — Bă, ia lăsați fata în pace. Mă refer la aia de pe messenger. Balena asta nu-i om.