Sânge rece

Nimic nu va fi bine!

      Am intrat pe usa masiva din lemn intr-o camera imensa, cu câțiva oameni in ea. Era sufrageria. Unul dintre ei îl întreba pe "ucigătorul de prieteni":
      - Nu te mai saturi, ha? Văd ca ai adus acasa una noua. Ce faci, păpușa?mi se adresa el mie. O sa îți placa foarte mult aici. Vei face multe lucruri. a spus-o el cu o fata perversa.
      Bănuiesc ca cei doi bărbați seamănă, cel puțin la personalitate. Doamne, ce am facut ca sa am de-a face cu ei?!
      - Hazel, haide in camera ta! spuse răpitorul meu. Ma apuca strâns de brat si ma trase sus. M-a aruncat pe un pat mare, alb.
      - Apropo, numele meu este Alex, doar ca sa stii. Se puse peste mine si începu sa îmi sărute si sa îmi sugă urechea. Ma treceau toți fiorii. Nu voiam sa meargă mai departe. Imediat îmi șopti :
      - Sa nu îți imaginezi ca pur si simplu voi sta aici si îți voi arata urechii tale afecțiune. Vom merge mai departe, dar nu acum. Si stai aici ca o fetița cuminte, căci bănuiesc ca nu vrei sa ai necazuri. si m-a încuiat in camera.
      Sa zicem ca eram pe la etajul 2 si nu era nici un copac in apropierea geamului sau ceva de genul. Asa ca nu aveam cum sa s-ar pe geam fără sa mor. Si nu voiam sa mor. Voiam sa scap de aici.
      P.O.V. Alex
      Da,am încuiat-o in camera, ce altceva puteam sa fac. Totusi, nu pot nega: era destul de cuminte si inocenta.
      -Deci ce i-ai facut, frate? ma întreabă Luke
      -Nimic, deocamdată. Si apropo, nu te voi lasa sa o futi prea mult. E a mea, ai uitat?
      -Da, ma, nu o s-o fut asa. Daca nu îmi place de ea, o dau dracu, dar e destul de buna, n-ai ce zice. Se vede ca ai gusturi.
      -Eu plec la treaba. Vino când vrei, doar nu o lasa pe fata asta singura in casa.
      Am luat un AK-47 si am plecat. Sper sa pot avea incredere in Luke.
      P.O.V. Hazel
      Luke a venit in camera mea si mi-a adus telefonul. In plus, m-a lăsat sa ies din camera aia si ne-am dus in sufragerie. M-a sunat un număr necunoscut. Am răspuns.
      -Alo?
      -Buna ziua domnișoara Hazel Smith.
      -Buna ziua, pentru ce ma căutați?
      -Ne cerem scuze ca suntem nevoiți sa va dam aceasta veste, dar părinții dumneavoastră au fost găsiți morți la domiciliu. S-ar putea sa fie o crima, s-au găsit urme de toxina botulinica in mâncare. Condoleanțe.
      -Mulțumesc! am spus eu cu vocea tremurândă. Am închis imediat apelul. Am izbucnit in hohote de plâns. Luke a venit imediat lângă mine si i-am spus ce s-a întâmplat. M-a luat in brațe si mi-a spus ca totul va fi bine. Nu va fi nimic bine. Absolut nimic. Prietenii mei sunt morți, am fost rapita, iar acum părinții mei sunt morți. Nimic nu va fi bine. NIMIC!
      Deodată intra o fata cu parul lung, blond, prins intr-o coada si cu forme voluptoase.
      -Ce faci, Lukey? Ea cine e?
      -Ea e Hazel. spune el usor sâcâit de fata aceea.
      -Buna, Hazel! Eu sunt Katy. Îmi pare bine! spune ea pe un ton entuziasmat. Chiar prea entuziasmat.
      -Si mie. ii răspund eu încet.
      -Asteapta-ma in camera, Katy. ii spune Luke liniștit.
      -Bine!!!
      Ea s-a dus sus, iar el a mai stat puțin cu mine. Dintr-o data usa se deschide si apare pe ea nimeni altul decât Alex.