Sânge rece

Inceputuri

Sunt Hazel, o fata de 16 ani si trăiesc la o scoala cu internat din Alabama. Ma rog. Trăiam. Pana ieri. Ieri. Ieri mi s-a schimbat radical viața.
Eram in spatele școlii, aproape de pădure si stăteam cu prietenii mei pe iarba. Era dimineața devreme, ora 4. M-am dus mai departe, la corturi, sa iau un sendviș. Când m-am întors înapoi, prietenii mei nu mai erau. Ma gândeam ca îmi fac o farsa."Ori s-au ascuns prin pădure, ori s-au întors in camerele lor" ma gândeam eu. Ca sa nu umblu ca bezmetica, am sunat-o pe Katilyn, una dintre prietenele cu care stăteam de obicei care luase parte la "aventura" noastră prin pădure. "Abonatul contactat nu poate raspunde, va rugam încercați mai târziu". Ce se întâmplă aici? Ce e cu oamenii ăștia?
In timp ce ma tot gândeam la locul unde ar putea fi ei, deodată am simțit o înțepătura in gât si totul a devenit negru.
Nici măcar nu știu ce s-a întâmplat cu mine. Știam doar ca ma doare tot corpul, in special o înțepătura in gât, care nu știu de unde mai vine si aia. Ma aflam intr-o camera întunecoasă cu doar un bec slab care pâlpâie usor. Eram legată de un stâlp rece. Nici posteriorul meu nu se simțea mai bine, având in vedere ca era extrem de frig in încăperea aia de unde voiam sa scap cât mai repede.
Pe ușa veche din lemn care scârțâia îngrozitor, a intrat un bărbat masiv si foarte înalt, căruia nu i-as da mai mult de 22 de ani.
-Buna, Hazel.
-Cum îmi stii tu numele?spun eu debusolata.
-Conteaza?intreba el pe un ton enervant de calm.
-Tu ce dracului crezi?!raspund eu enervată la culme de omul asta pe care deja încep sa îl urăsc.
-Ușurel, pisi. Nu cred ca vrei sa îți aplic același tratament ca al prietenilor tai atat de apropiați.
-Ce le-ai facut?!urlu eu disperata.
-Sa spunem doar ca nici tu, nici nimeni altcineva nu-i va mai vedea vreodată.
-Jur ca atunci când scap de aici o sa te omor!
-Daca vrei sa îmi faci ceva, nu o sa scapi de aici mai repede. Calmeaza-te ca sa putem trece la pasul următor, sau voi fi nevoit sa te iau cu forța ceea ce probabil se va întâmpla.
-Cum adică? întreb eu, vocea lui reușind sa ma calmeze puțin.
-Tot ce pot să-ți spun e ca trebuie sa ne mișcam repede. spune el mai serios ca înainte. M-am decis într-un sfârșit să-l ascult. Oricum nu puteam sa fac nimic in situația asta. Mai ales ca eram legată. De el.
-Ce pot sa fac atunci?
-Trebuie doar sa vii cu mine. spuse el pe un ton blând. Foarte bland. Bărbatul asta chiar ma înnebunește.
-Bine. ii răspund eu scurt.
Ma dezleagă, eu rămânând cu urme pe încheieturi, iar el ma ia de braț si ma duce la mașina, unde ma arunca brutal pe bancheta din spate. Se pune la volan si pornește mașina. Imediat ce ne-am îndepărtat, casa devine învăluită de flăcări, pe care probabil el le-a pornit. Oare ce are de gând omul asta complet nebun?
Pe tot drumul, a dominat o liniște mormântală. Peste ceva timp am ajuns in fata unei case imense. El îmi spune:
-Bun venit acasa!

      Va urma

      Ma bucur foarte foarte tare ca am început aceasta carte. Încerc sa o scriu cât de bine pot. Sper din tot sufletul sa va placa!
     
      Kisses💕