True love never forget

11.Neintelegerea

-Alo?

-Hei, Lexi, sunt Matt.. trebuie sa vorbim.

-O, salut Matt. Sigur, despre ce anume?

Ma intreb ce am putea vorbi noi doi la ora asta, dar il las sa termine ce are de spus.

-Scuze pentru ora, daca dormeai, imi pare rau. Te pot suna maine, cred ca e cel mai bine. Imi cer scu-

-Shh, nu dormeam, poti sa imi spui acum, stai linistit, serios.

-Um.. bine. Stii sarutul ala, deși a fost doar o provocare, am observat ca pe Harry l-a cam deranjat. Trebuia sa imi spui daca sunteti impreuna, nu tineam sa o faci neaparat. Scuze daca v-ati certat.

-Serios? De asta ma suni? Sa iti ceri scuze? A fost doar un joc si orice ar fi, cu Harry nu sunt mai mult decat colega. Cum as putea fi cu un asemenea baiat?

-Ma gandeam la orice posibilitate. Ma framanta foarte mult gandul ca am intervenit aiurea.

-Inceteaza, te rog. Nu te mai gandi, eu am vrut, nu a fost nimic gresit.

-Am inteles. Promit sa nu voi mai deschide subiectul asta. Chiar asa, tu de ce nu dormi?

-Poveste lunga.. oftez. M-am cam certat cu Harry, dar nu pe tema cu sarutul si am decis sa plec.

-Si unde ai de gand sa te duci?

-Crede-ma ca nici eu nu stiu. O sa-mi sun un prieten, voi gasi eu ceva.

-Poti sa vii la mine. Adica, sunt singur, un pat e liber, colegul meu mai mult ca sigur e la petrecere si e mort, o sa ramana acolo. E destul de tarziu, cobor imediat la tine, stai acolo.

Nu mai zic nimic, doar iau telefonul de la ureche si il bag in geanta. Are dreptate, nu are rost sa il deranjez pe Ian din cauza prostiilor mele. Mai bine il aveam pe Matt drept coleg de camera, nu pe Harry.

Dupa 2 minute, Matt isi face apritia pe holul ingust. Inainte de a ajunge la mine, ma ridic si cu greu ma tin pe picioare.

-Ce ai patit? Nu cumva.. Muteste, iar cand imi dau seama la ce se gandeste, fac ochi mari.

-Nuu! M-am impiedicat si m-am lovit la picior.

Ma ia in brate stil mireasa si se chinuie sa apuce valiza.

-Scuze Matt, nu am vrut sa te deranjez si sa intri si tu in incurcatura asta. Pot merge si singura, mi-am recapatat din energie.

-Nu ma deranjezi si nu, nu poti merge singura. Trebuie sa te odihnesti.

Cand ajungem in camera, Matt ma pune pe patul liber si imi inveleste picioarele.

-Multumesc mult, Matt. As mai vrea sa stam de vorba dar mor de somn si chiar nu pot sa mai tin ochii deschisi.

-Stai linistita, odihneste-te. Vine mai aproape de mine si imi saruta crestetul capului. Schitez un zambet in coltul gurii si inchid ochii.

                                          ****

Harry's POV

Unde dracului a plecat si de ce a facut asta? Nu a fost mare lucru, doar am lasat-o singura, asa cum a vrut.

-La naiba, Jo deschide usa asta sau jur ca o sparg! Bat in usa blondinei de 20 de minute si nu vrea sa-mi deschida. Nu o sa pot niciodata sa inteleg femeile si mai ales pe ele doua.