Verses thrown from a rock (*FINALIZATĂ*)

Criminală înnăscută

Si cum sa privim în față când toate lucrurile ne trag înapoi?  Cum să le iubesti tu defectele când ei sunt invidioși pe perfecțiunea ta? Cum să ramai tu soare pe cer cand stelele căzătoare de pe pamant tipa la tine ca esti un nimeni in cer?!

CUM??!!?!

Ei bine, asta e aparent imposibil. Dacă ei te lovesc nu poți să rămâi slab, crezând că iubirea te va salva. Trebuie să fii și tu dur, că altfel vei pierde lupta din prima. Sau nici măcar nu vei apuca să mai lupți. Toate astea ar fi trebuit să aibă un sfarsit, nu?  La fel cum se termina toate lucrurile frumoase. Însă, am invatat ca cele rele nu se mai termină niciodată. Ba din contră, ele se înrăutățesc mai tare ca și vremea.

Când terminasem gimnaziala, aflasem cine mi-a fost prieten și cine, nu. De fapt, nu mi-a fost niciunul prieten în adevăratul sens al cuvântului.  Toți se prefăceau și mă loveau care mai de care, cât de tare puteau în spate. Pe mine mă durea, dar nu știam cine mă lovește atat de tare. Cine ar indrazni să facă asta unei persoane nevinovate? Și tot ei fiind cei care mă răneau, tot lor le spuneam și tot ei mă încurajau zicând că într-o zi toate vor fi bine, și răul la rândul lui, va fi răsplătit cu rău. Ciudat, nu?  Știind că intr-o zi toate o să ți se răsplătească. Și totusi să continui să faci rău. Cred că asta a fost marea mea greșeală, nu?  Că le-am spus mereu unde mă doare și acela a fost locul preferat unde să mă lovească, când eu credeam că vor să mă ajute, să mă încurajeze. Ei bine, trebuia să îi vedeți cum în număr de 27 cădeau cu toții pe rând de pe stâncă. Sunt atât de egoiști încât nici măcar unul altuia nu și-au amortizat căderea. Ei care se credeau cea mai unită clasă din lume. Aha. Încă îmi vine să râd, că nu au fost în stare să schimbe două vorbe fără să nu se certe. Și încă credeau că i-am chemat pe toți să le spun că le multumesc pentru suferința ce mi-au provocat-o timp de 8 ani??  Ohh, stații... Că nici nu mai pot scrie de râs. Mă amuză prea tare că sunt atât de fraieri. Ultima care a căzut a fost prietena mea cea mai bună ce mă înjunghia în spate. A țipat la mine cu vocea ei de mincinoasă speriată :
- O să plătești pentru asta, fi sigură!!!!!
Iar eu am zis :
-Nu, de fapt voi plătiți pentru toate ce mi le-ați făcut!

Zisem și băgai un rânjet de ăla de criminală înnăscută.

Știm cu toții că evident nu sunt una. Hai să îi spunem numai "o micuțăă, micuțăă răzbunare".