Viața Continuă

Capitolul 2

     Au trecut 10 zile în care Miriam a stat plictisită în încăperea cu pereții albi din spital. Urma să fie externată, era complet sănătoasă însă ea nu se considera deloc așa. Și-a aranjat lucrurile în geanta ei și ieși din clădire. În timp ce cobora scările auzi un strigăt, s-a întors și l-a văzut pe acel băiat care a stat cu ea tot acest timp și care urma să o ducă acasă.
   -Unde sunt părinții mei?
   -Au avut o urgență și au plecat, nu te îngrijora, te voi duce eu acasă, a spus el.
    -Mulțumesc. Însă mă frământă o întrebare, de ce ai așa mare grijă de mine? Sigur, înțeleg că am fost accidentată de tine dar totuși?
   Băiatul a ezitat puțin înainte de a răspunde.
  -Miriam, cu 2 ani în urmă sora mea a murit în urma unui accident provocat de un nemernic care conducea cu o viteză mult prea mare. Îmi era cea mai apropiată persoană. Aceeași situație este la tine, însă tu te-ai trezit din comă. Bărbatul a dispărut de la locul faptei și nici până acum nu a fost prins de poliție. Mă simt vinovat pentru ceea ce am făcut și de asta am decis să am grijă de tine.
   În acel moment băiatului i-a curs o lacrimă. Nici Miriam nu și le-a putut stăpâni. A urcat tăcută în mașină și nu a mai zis nimic tot drumul. Se gândea prin ce a trecut tânărul.
     A coborât din automobil în fața unei case cu 2 etaje, cu o grădină mare. Și-a amintit de acest loc, era casa ei. Memoria i-a revenit deși medicii nu-i dădeau șanse. Și-a amintit ce viață oribilă a avut înainte se accident, de certurile din familie și de depresiile de care suferea.
    Era distrusă, vroia să scape de tot, se credea doar o persoană în plus pe pământ.
    Își adusese aminte de băiat. El a fost acela care ani la rând și-a bătut joc de ea la școală. Gabriel, cel mai popular băiat din școală după care mureau toate fetele.
    Fugi repede în casă, urcă scările și intră în camera ei unde începu să plângă.