Capitolul 1

17 4 2
                                    

    În acea noapte a fost o furtună îngrozitoare, cerul lumina iar apa turna ca din găleată...acesta este singurul lucru care și l-a amintit Miriam după coma în care a stat timp de 2 luni. 2 luni pline de singurătate.
     A deschis ochii încet. Lumina prea puternică îi ardea ochii încă neobișnuiți cu ceea ce se numea viață. Simțea că moartea încă nu i-a dat drumul din gheare.
   S-a trezit într-o cameră spațioasă, înconjurată de niște persoane care nu le cunoștea. Îi privea atent pe fiecare până când privirea ei s-a oprit la un băiat înalt, brunet cu ochi albaștri aîn care s-ar putea pierde oricine. Nu știa cine e dar îi părea oarecum familiar. Simțea că viața ei merge înainte.
   Deodată o femeie a sărit la ea îmbrățișand-o.
-Cum te simți draga mea? Sunt atât de fericită că te-ai trezit! A întrebat-o doamna necunoscută.
-Mm..bine. Cine sunteți?
   În următoarele clipe Miriam și-a aflat toată povestea accidentului ei.
   Cum a fugit de acasă din cauza unei cerți, cum s-a speriat de o bubuitură puternică venită de sus care a dus-o la autostrada de lângă casă și în acel moment o mașină a aruncat-o de pe drum.
   A mai aflat că băiatul misterios a fost chiar șoferul automobilului care a lovit-o în acea noapte și care a stat zile întregi alături de ea protejând-o.
      Lângă ea au stat și parinții împreună cu fratele ei mai mic Robert, prietenele ei cele mai bune și colegii ei de la liceu. Chiar dacă îi avea pe toți în preajma ei se simțea neînțeleasă.
  

Viața ContinuăUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum