3:15

Prolog

               Inspirat din realitate

      Simțeam cum carnea se topea pe mine.. nu mai rezistam mult era prea dureros...

            - Ajutoooor !!! Fă să se oprească !!!

      Erau ultimele cuvinte ce le putea rosti înainte ca buzele ei să dispară definitiv urmând ca toată carnea de pe ea să se topească și să rămână doar oasele, sufletul ei fiind deja consumat!
.......................................................

        După o săptămână altă mașină , de data aceasta cuplu trece intamplator pe acea stradă la ora 3:12. Când ajunge in dreptul cabanei ora se făcuse 3:15, o pană la roata din stânga in spate a mașinii sa produs brusc, șoferul nevoit să tragă pe dreapta, ghinion pentru cuplu, aceștia neavând o roată de rezervă. Zăresc o cabană după câțiva copaci și se îndreaptă catre ea neavând de ales. În timp ce se apropie de cabană, puteau să audă lupii ce strigau la luna plină. Ceața fiind foarte deasă iar noaptea atât de întunecată încât nu se putea observa nici o stea de pe cer, cei doi nu au vazut trupul copilului spânzurat deasupra lor, trecând mai departe ajunseseră la cabană.

           - Aloo ?!? striga Dan dar nimic, cabana era pustie, cel puțin așa părea. Ușa se închisese brusc în urma lor trăgându-le o sperietura de moarte. Lanțuri zgâriind tavanul se auzeau de la etajul 1...