Clash Royale

5.Blue Water

    Am continuat să vorbesc in şopată:

   -Dar, te-au exilat de ce ar mai veni dupa tine?

    -Am schimbat ceva in relatarea întâmplării, deoarece nu aveam încredere deplină in tine. Odată ce au aflat despre cuferele furate, eu am fugit înainte sa convoace o adunare. De aceea sunt ei aici sa ma aducă înapoi in clan să mă tragă la răspundere şi să mă închidă probabil.

   Bandita ne-a împuns cu bâta. Apoi doi dintre acei oameni au venit și ne-au dezechipat de cuțitele, și de armele și curelele pe care le aveam de la Mike. În acel timp ,celălalt avea arma îndreptată spre noi ca nu cumva să ripostăm.

   B: -Mişcați-vă!

    Bărbatul in armură neagră se apropie de noi. Ridică uşor bărbia sfidător, apoi vorbi:

     - Ai avut multă ambiție sa rămâi pe teritoriul clanului dupa ce ai părăsit incinta aşezarilor neaprobat. Si dupa toate astea ai mai adus inca un parazit al altui clan aici pe teritoriul nostru.
Legați-i!

   Ceilați 2 bărbați au venit rapid la noi, au scos niște sfori, iar apoi ne-au legat mâinile cu acestea.

          Cu cât ne zbăteam mai tare cu atât deveneau mai violenți. Într-un sfârșit am cedat, nu mai aveam nici forță și nici voință. Unul dintre bărbați mi-a dat un brânci si ne-am pus în mișcare. Mergeam într-o direcție aleatorie probabil drumul spre tabăra clanului lui Mike. Încercam din răsputeri să îmi dau seama cum aș putea să scap. Desigur nu voiam să-l las pe Mike în urmă, dar salvarea amândurora necesita forță și mult timp de gândire, două lucruri pe care nu le aveam acum.

          Mergeam toți într-o formație bine compusă. Cel cu armură neagră mergea în față, imediat în spate eram noi escortați de către cei doi gardieni, iar în spate bandita încurca un plan de scăpare perfect păzind spatele grupului.

          În liniștea așternută se auzi sunetul unei lame. Era cel în armură neagră. Se puse în poziție de luptă și privi în liniște în față. Din tufișurile din față se arătară alți doi bărbați îmbrăcați în albastru. Cel cu armura neagră se liniști odată ce-i vazu pe cei doi.

      -Ce căutați aici?

      -Am fost trimiși după mâncare.

      -Hmmmm.........mă ocup eu de asta, voi luați-i pe escrocii ăștia. Nu are rost să pierd timpul cu niște trădători!

       Cei doi au venit de îndată, iar cel în armură a plecat. Eu și cu Mike ne-am aruncat priviri pline cu reproș față de spusele șefului. Ne-am continuat drumul până la niște copaci imenși unde ne-am oprit.

       -S-a întâmplat ceva? am întrebat eu.

       -Tare nerăbdător ești să vezi celula ta.. ahâm? răspunse unul dintre gardieni.

     Am trecut prin niște tufe gigantice, iar apoi am văzut doar lumină. Acum în fața mea se afla un întreg ținut. O insulă imensă plină de clădiri apărată de niște ziduri solide de piatră și înconjurată de apă pretutindeni. Pentru a ajunge la acea insulă trebuia să coborâm o râpă abruptă, care părea imensă din fiecare unghi prin care aș privi-o.

     -Obișnuiește-te îmi spune râzând Mike. Cum ai putea să râzi în asemenea situație? Mă întreb eu.În fine.

     Ne-am pus pe coborât și cu cât coboram mai mult cu atât mă minunam de împrejurări. Era aproape să și cad. După coborârea care s-a dovedit a fi ușoară ne-am oprit pe marginea malului. Tot ce ne despărțea de insula imensă era o grămadă de apă. Unul dintre gardieni a fluierat puternic. Sunetul se auzi atât de departe încât încă răsuna ecoul.