De la capatul lumii in drum spre CER

Un simplu mai complicat

Atunci cand esti si rau, dar esti si bine. Momentul acela era pentru mine mereu. Nu stiu cum sa explic, dar niciodata nu am avut doar o singura stare. Insa una era permanenta. Aceea de nesiguranta. Nu stiu cum sa explic. Nici macar pe mine nu ma inteleg. Parca m as distanta de adevata eu din ce in ce mai mult. Incerc sa inteleg ce e cu mine. Mai ales dupa acea intamplare care tot nu deslusesc daca este real sau imaginar, un simplu mai complicat. Dar ce s a intamplat de fapt?

Tot ce imi amintesc e tot sau nu? Daca mai sunt secvente pe care le sar constient pentru ca imi este prea frica de ce a fost? Mergeam linistita pe drum inspre casa. Veneam de la o mica petrecere. Am observat o persoana asezata langa un gard vechi care mi a spus ceva ce nu am inteles. M am apropriat de ea poate asa intelegeam. Acum cand stau sa ma gandesc, nici macar nu mai stiu daca era in limba noastra sau nu ceea ce vorbea. M a tras de mana si am simtit cum ma arde, cum sangele imi fierbea prin venele care devenisera extrem de evidente, cum ma sufocam de frica. Apoi pur si siplu disparuse. Eu stateam cu mana intinsa. Durerea disparuse. De parca totul era doar in capul meu. Oare bausem prea mult? Sau eram prea obosita? Sincer credeam in chestii supranaturale, desi stiam ca nu sunt adevarate. Asa ca am acceptat un adevar, care de fapt nu stiam daca e adevar. Da, cam complicat. Prefeream sa cred ca ma drogase cineva decat sa cred ca eu am vazut o fantoma.

Cu toate astea, dupa cateva zile m am trezit cu un semn pe mana. Ca un tatuaj. Un trandarfir intr un patrat, ca si cum ar fi inchis, lasat sa se sufoce la fel cu ma sufoc eu atunci. Deja o luasem razna. Explicatiile logice pe care mi le ziceam nici eu nu le mai credeam. Am inceput sa strig ca vreau un semn. Stiu... stupid. Dar eram disperata, si inca sunt pentru ca intr un sfarsit am vazut.