Dragoste fulgeratoare (Lightning love)

Capitolul 1

In cunoasterea noii vieti

Ma trezesc buimaca din cauza dragei mele alarme. Somnoroasa imi iau papucii pufosi de la marginea patului in picioare si ma duc la oglinda pe care am avut-o in camera de cand eram mica. Tatal meu spune mereu ca doar printesele au oglinzi imense in camerele lor, iar eu fiind fata lui tata il cred. Mama a fost mereu invidioasa pe iubirea si mandria pe care i-o port tatalui meu. El mereu a facut orice pentru a ma face fericita. A acceptat ca iubita lui fiica sa se mute la caminul studentesc chiar daca locuim la doar o ora de facultate, iar eu am posibilitatea de a avea un sofer personal, dar eu am refuzat, vreau sa traiesc facultatea la maxim chiar daca aceasta este Yale, am auzit ca in orice facultate este o fratie, acolo unde se petrec toate lucrurile distractive.

-Haz, te-ai trezit? Mama intredeschide usa si ma cauta prin camera, dar deja stia ca ma aflu in fata oglinzii meditant tot ce va urma. O sa-ti duca lipsa. Spune zambind.

-Si eu ii voi duce lipsa din cate se observa. Ma uit in refletia mea si a mamei mele, semanam ca 2 picaturi de apa.

-Sa stii ca..

-Ma pot razgandi si nu am sa o fac. O intrerup stii foarte bine ca urma sa-mi spuna, de aproape o luna doar asta aud.

-In regula, scumpa mea, stiu ca te vei descurca, orice s-ar intampla, oricat de minor ar fi acel lucru, suna-ne, iar noi vom fi acolo in secunda urmatoare. Ma strange in brate.

-Mai nou o ora inseamna o secunda? Glumesc pentru ca imi doream sa o fac pe mama sa zambeasca in ultimile mele minute in casa.

-Tatal tau pregateste micul dejun. Pregateste-te, dupa aceea va veni Victor sa iti ia bagajele din camera. Ma anunta.

-Bine.

Pleaca. Am ramas singura din nou, ma duc spre dulapul in care mi-a mai ramas cateva haine printre care si cele pe care le voi purta astazi. Le scot, imi iau prosopul si ma duc in baie pentru a ma revigora. Dupa ce termin imi pieptan parul absenta de ganduri. Il prind intr-o coada, strans pentru a nu lasa firele nazdravane sa isi faca de cap. Desigur, lenjeria intima inaintea camasii mele preferate si a blugilor negri mulati, apoi penultima piesa vestimentara pantofii stiloto negri si ultima piesa vestimentara geanta neagra, cu pietricele ca de diament. Dar inainte de a pleca, imi fac un machiaj simplu pentru ca e prea dimineata pentru ceva sofisticat. Tropaind pe parchetul holului butonez telefonul pentru a citi mesajele de la prietena mea Kat. A intrat la Princeton, nu mai suntem in aceeasi scoala, dar tot prietene bune vom ramane. Cobor scarile zambind din cauza mesajelor scurte de amuzante.

-Cine imi inveseleste fiica atat de dimineata? Aud glasul tatalui meu si ridic privirea dīn telefon.

-Kat, ea e mai matinala si a vrut sa imi faca ziua mai frumoasa inainte sa plec.

-Fata aceea nazdravana, imi pare rau ca nu a intrat la Yale, macar stiai pe cineva.

-Nu-i nimic, in semestrul urmator nu cred ca ma scap. Incep sa rad. O sa imi fac prieteni noi.

-Mai ales ca stai in caminul studentesc. Spune in timp ce se apropie de masa.

-Asta era si ideea mutarii acolo. La randul meu ma apropii de masa.

-Ia loc, vine si mama ta imediat. 

Ma conformez. Clatite. 

-Oh, Doamne, mi-ai facut clatitele preferate. O clatita deja aterizasera la mine pe farfurie.

-Pofta buna, puiule. Imi ureaza tatal meu.

-Pofta buna dragii mei. Mama isi face aparitia cu o cheie in mana.

-Unde pleci atat de repede mama? Lasa-ma sa mananc! Protestez.

-Oh, nu, draga mea, vreau sa iti arat ceva. Imi face semn spre usa.

Ma ridic si ma indrept spre usa de la intrare cu parintii mei in spatele meu. Atunci cand ma uit in locul din fata scarilor, unde opreste masina de fiecare data tata, mama sau soferul meu Victor, vad un Land Rover Range Rover Evoque, masina pe care mi-o doream sa o cumpar din primi mei bani. 

-Nu pot sa cred! Tip de fericire si topai pe tocuri, ii iau pe ai mei in brate si iau cheia din mana mamei. 

Entuziasmata ma urc pe scaunul din stanga si pornesc masina, e asa cum mi-am dorit, doar ca mai minunat.

-Iti place? Aud vocea tatalui meu in timp ce cotrobaiam printre butoane.

-Minunata! Sunteti cei mai tari! Ma dau jos si ii imbratisezi din nou.

-Era imposibil sa nu-i placa. Spune mama.

Dupa ce mi-am terminat de mancat micul dejun, am pornit la drum alaturi de parintii mei in noua mea masina, pe perioada facultatii e a mea si sunt atat de bucuroasa.

-Esti emotionata? Ma intreaba mama.

-Putin.

-E normal, dar o sa fie bine, ai sa vezi. Ma incurajeaza tata.

-Stiu, tata, o sa fie cel mai bine. Zambesc.

****

-Pana aici a fost drumul nostru. Spune tata oprind in fata portii imense a facultatii.

Ne dam jos toti trei. Tata imi scoate bagajele din portbagaj dupa vine sa ma imbratiseze. 

-Ai grija, sa nu te dai in vant dupa petreceri in fiecare seara si ai grija cu baietii.

-Stai linistit, nu o sa se īntample nimic grav.

-Stiu, dar imi doream sa iti mai zic odata inainte de plecare. Ma imbratiseaza din nou tare.

-Sigur nu vrei sa te ajutam cu bagajele? Ma intreaba mama.

-Nu, o sa ma descurc. Zambesc scurt.

-In regula, nu mai am ce sa adaug la ce ti-am spus pana acum, deci astept sa imi spui ce parere ai luni. Ma imbratiseaza si ea. Profit de aceste imbratisari pentru ca ele sunt cele care m-au ajutat pana acum.

-Ok. 

-O sa trimit masina inapoi cand ajungem acasa. Adauga tata.

-In regula aveti grija la drum.

-Si tu ai grija cu baietii si petrecerile.

-Tata!!! Radem toti trei. 

Apoi ii vad incet incet cum pleaca. Asa ca de acum incolo sunt singura asa cum mi-am dorit. Imi iau bagajele si pornesc spre noua mea viata.

-Buna dimineata domnisoara! Imi puteti spune cum va numiti? Unul din portari ma acosteaza.

-Hazel Simptons. Spun zambind.

-Bine-ai venit la Yale, domnisoara Simptons! Dati-mi voie sa va ajut! Imi ia cele 2 bagaje si imi arata drumul spre camin.

Gradina facultatii e aproape plina, viitori studenti cu parintii lor luandu-si la revedere, studenti din ceilalti ani si o parte din profesori, recunosc unul dintre ei din brosuri si il salut stii ca voi participa la cursul lui.

-Buna dimineata.

-Buna dimineata, domnisoara Simptons! Raman uimita cand aud ca imi stie numele. Ii cunosc pe parintii tai. Semeni foarte mult cu mama ta.

-Multumesc frumos.

-Bine-ai venit la Yale, sa ai un an usor!

-Multumesc! 

Si pleaca. Imi continui drumul. Lungile scari sunt infernale, ar fi trebuit sa renunt macar astazi la tocuri pentru ca deja nu mai pot sa merg de durere. Asa imi trebuie! Am vrut sa fiu eleganta acum trebuie sa suport.

-Camera 221 este a dumneavoastra.

-Multumesc. Si iau cheia din mana portarului.

-Colega dumneavoastra este deja in camera.

-Multumesc din nou, o zi buna!

-La fel!

Si dispare incet-incet. Trag aer in piept, imi repet in minte "Totul e minunat" de vreo 5 ori si deschid usa.