Dragoste fulgeratoare (Lightning love)

Capitolul 10

Amenintarea

Perspectiva lui Dean

Imposibilul s-a facut posibil, Hazel a fost a mea. Prima si ultima oară din păcate. De ce a intervenit Frederico? Poate daca mai astepta cateva zile totul ar fi fost mai bine, dar nu.. Nu a fost asa. Poate ma va ierta Hazel intr-o zi, daca nu, voi trai cu aceasta vina toata viața. Fix in momentul in care mi-am gasit si eu perechea ideală totul s-a dus pe apa sambetei.. Nu am crezut vreodată ca voi mai ajunge in aceasta situație după ceea ce am trăit acum ceva timp. Nu imi mai doresc sa am parte de încă o dezamăgire din aceasta cauza nu pun suflet in relațiile pe care le-am avut sau le voi avea. Toata lumea se intreaba "De ce?", dar nimeni nu va afla. Niciodata!

-Amigo, ti-a fost dor de mine? Ma întrerupe din gânduri dragul meu prieten..

-Frederico! Mă ridic zâmbind si il iau in brate bărbătește. Cât timp a trecut?

-4 ani! Mai mult sau mai putin. Zâmbește.

-Cine ar fi crezut ca ne vom întâlni in aceste circumstanțe?

-Noi sigur nu.. Are zâmbetul pe buze si acel accent spaniol tot timpul.

-Pe unde ai de gand sa stai?

-Ma gândeam sa stau la un prieten de al meu.. Dar încă nu l-am intrebat. Rade.

-Sigur ca poți sa stai la mine Frederico..

-Ma gândeam eu ..

-Nici macar nu mai era nevoie sa ma întrebi..

-Mi-am făcut față amigo..

-Ca de obicei. Vrei să bei ceva?

-Sigur, dar nu aici amigo, du-ma la cafeneaua celebra.. Se gandeste la Hazel.

-Cu cea mai mare placere.

Imi iau geaca si plecam. Ne povestim tot ce putem, tot ce am facut in acesti 4 ani de zile unul fara celalalt, l-am intrebat mici detalii despre Hazel si nu stiu de ce, dar am impresia ca nu prea il intereseaza de ea, totusi nu stiu de ce mai vrea sa fie cu ea. Macar de mi-ar lasa cale libera... Dar nu, nu ma va mai accepta Hazel. Ajungem la cafenea si vad masina lui Alaric, brusc ma opresc.. Sansele ca Hazel sa fie aici sunt de 5 din 10.  

-Amigo.. Mergem?

-Da, scuza-ma, cred ca este prietenul meu aici.

Intram si ma uit prin cafenea fugitiv, Frederico se indreapta spre o masa apropiata de bar, iar fix in fata mea la 2 mese se afla.. Hazel. 

Perspectiva lui Hazel

-Ti-am zis ca nu merg! Nu am ce cauta acolo! Sunt in mijlocul patului si ma fac ca plang in fata lui Amber poate asa nu ma ia si pe mine la cafenea.

-Ba da, mergi! Ma trage de picior ca sa ma dea jos din pat. Alaric ajuta-ma!

-Nu, eu nu ma bag in treburile femeilor.

-Ohh, te rog, acum ti-ai gasit si tu.

-Amber, gata serios! Nu merg!

-Ti-e frica sa te intalnesti cu Dean? Ma intreaba Alaric. Pentru ca stiu ca e plecat si de obicei nu vine atat de repede.

-Ai auzit? Tipa Amber. Hai, imbracarea. Se duce la dulap si imi cauta printre haine, imi ia o bluza si o pereche de blugi taiati plus in cardigan lung. Sa nu te aud comentand! Uneori ma sperie cu aceasta atitudine.

-Ok, ok.

*** 

-Nu o sa vina, ai zis! Ii spun lui Alaric ironica.

-Nu, am stiut, plus, cine este acel baiat? Intreaba nedumerit.

-Frederico, fostul meu iubit..

-El este? Ohh, Doamne, ce bine arata. O vad holbandu-se la el.

-Hello, Pamantul catre Amber, iubitul tau e aici. Ii fac cu mana inspre mica ei studiere a lui Frederico.

-Scuza-ma Alaric.. Se uita la el acum.

-Spune-mi ceva nou! Ii raspunde Alaric cam suparat.

-Ok, eu o sa plec, nu mai am ce cauta aici!

-Hazel, nu are rost sa iti strici seara pentru ei! Ma prinde de mana Amber.

-Nu Amber, se va termina in aceasta seara tot!

Ma indrept furioasa spre masa celor doi, amandoi ma privesc curiosi.

-Bun, faceti-mi viata usoasa si spuneti-mi ce vreti de la mine!

Ma asez in fata lor, dupa fetele lor nu le venea sa creada ce am spus.

-Draga mea, ce concidenta! Frederico vrea sa ma atinga, dar ma indepartez.

-Ai face bine sa nu ma atingi! Ma enerveaza.

-Ca de nu ce? 

Se ridica si el, la fel de furios, si ma priveste fix in ochi. Se citeste tot ce poate fi mai rau in ochii lui. Deodata il vad si pe Dean ridicandu-se asezandu-se intre mine si Frederico.

-Amigo calmeaza-te! Ii pune mana pe umeri si se uita in ochii lui. Nu e bine ceea ce faci in momentul asta, daca vrei sa o recuceresti.

-Daca vreau sa o recuceresc, fii sigur de asta.. Nu te intereseaza pe tine de asta, crezi ca nu am vazut ce fel te uiti la ea? Te cunosc prea bine ca sa stiu daca ai sentimente sau nu pentru ea. Asa ca stai de parte de aceasta conversatie dintre mine si iubita mea!

Pleaca din fata lui Dean se apropie de mine si ma trage de brat pana iesim din cafenea.

-Frederico, opreste-te!

-Si daca nu vreau?

-De ce imi faci asta?

-Pentru ca mi-am dorit de cand te-am cunoscut sa fii a mea, dar din pacate acum esti a cuceritorului de virgine de la Yale. Multumita de realizarea ta?

-Esti nebun! Daca am facut-o cu el inseamna ca e cineva important in viata mea, chiar daca nu o sa fim vreodata impreuna.

-Fii atenta aici! Sunt in stare de orice ca sa te distruga, cred ca stii deja asta. Pot ajunge la parintii tai daca este nevoie. Cum ar fi ca celebra Cofetarie Simptons sa intre in faliment. Fara masini, haine de firma etc. etc. Ma ameninta. 

-Ce..? Ma balbai.

-O sa faci cum vreau eu astfel o sa-mi pun planul in aplicare.

-Ce vrei sa fac? Cedez.

-O sa intram acum inapoi si o sa le spunem celorlalti tinandu-ne de mana si cu zambetul pe buze ca ne-am impacat. Ai inteles?

-Da, dar crede-ma, niciodata nu am sa fac dragoste cu tine din placere, o sa ma gandesc la Dean, mereu, cum ma saruti, ma dezbraci, ma mangai si mi-o tragi! Niciodata nu voi face dragoste cu tine din placere! Ma indrept spre intrare.

-Asta ramane de vazut!

-Ai de gand sa mergi sau o sa stai acolo? 

Il vad venind. Ma trage spre el si ma sarutam ii raspund salbatic fara sa ma mai gandesc.

-Asa imi place! Spune.

Si ne indreptam spre usa, tinandu-ne de mana si zambind.. zambind fals.