The lost boy [Ashton Irwin Fan Fiction] -Prima carte- _Terminata_

9. Somebody like me

Ea se uita mirata la mine. Cum m-a vazut ca imi intorc capul spre ea mi-a zambit timida. Iubeam asta la ea.

- Ce mi-a s-a intamplat? o intreb si ea se ridica din pat venind mai aproape de mine.

- Ai avut o cadere nervoasa.... imi zice ea bland si se aseaza pe marginea patului meu. Eu vreau sa ma ridic in fund, dar ea nu ma lasa.

- Dar nu eram nervos, eram fericit! imi aduc eu aminte de starea mea euforica.

- Asa a zis doctorul.... imi spune ea si sa aseza mai aproape de mine. Eu imi pun capul la ea in poala si ea incepe sa se joace cu parul meu, tragandu-ma usor.

- De cat timp esti aici? o intreb eu desi stiam ca e un subiect incomod.

- De aproximativ un an si o luna.... imi spune ea.

- Si de ce nu mi-ai zis?

- O data ai fost intrebat de matusa ta ce ai face daca iubita ta s-ar imbolnavi grav, de o boala grea care necesita mult timp de tratament. Tu ai raspuns ca ai parasi trupa daca e nevoie si ai sta langa ea pana se face bine. Nu am vrut sa se ajunga la asta, stiu cat de mult ti la visul tau si la fanii tai.

- De cat timp stiai?

- Am aflat cu o luna inainte sa ne despartim si dupa  o luna jumatate de la despartire m-am internat. I-am pus pe ai mei sa iti zica ca sunt moarta ca sa nu ma mai astepti si sa treci peste mai usor.

- Stii cat am suferit? o intreb fara sa ma stiu cum sa ii explic cat mi-a lipsit.

- Te-am vazut o data cand iti  faceai analizele, dar tu nu ma observasei fiindca radeai cu Luke si Calum. Si te-am mai vazut o data cand ai trecut prin fata spitalului, erai singur si te uitai pierdut pana cand au venit doua fane la tine. imi explica ea si acum chiar eram pierdut.

- Amandoi am avut idei proaste in cap.

- Adica?

- Eu am crezut ca tu esti moarta si tu ai crezut ca eu am trecut peste.

- Si nu ai facut-o? ma intreaba ea mirata.

- NU! In fiecare zi stateam sa imi aduc aminte fiecare lucru spus sau facut de tine. Mi-a lipsit atat de mult sa ma trezesc langa tine, sa iti simt corpul langa al meu cand eram tensionat, sa te vad incercand sa canti la tobe, sa ma ajuti cu tot ce nu inteleg, sa fii langa mine... ii marturisesc si dupa cateva lacrimi imi curg pe obraji. Ma ghemuiesc in poala ei si ea isi inconjoara bratele in jurul meu strangandu-ma tare. O puteam auzi tragandu-si nasul... si ea plangea... si ea suferise, ca si mine.

- Imi pare atat de rau... imi zice ea inca plangand.

- Hai sa o luam de la capat, hai sa fim cum am fost, fiindca am zis ca daca as mai avea o sansa sa te am inapoi as face tot posibilul sa nu te pierd si uite ca esti aici, asta e a doua sansa. ii spun eu si ea deschide gura sa zica ceva, dar eu o intrerup cu un sarut. Ma bucuram atat de mult ca ii mai simt o data buzele peste ale mele. Erau exact asa cum mi le aminteam: perfecte.

Somebody like me

Cause I'm just waiting

For somebody like you