The lost boy [Ashton Irwin Fan Fiction] -Prima carte- _Terminata_

8. Is anybody there to the rescue

Stateam pe hol si ma uitam pe pereti. Nu mai stiam ce sa fac. Era prea greu sa ma mai uit la un spital. O asistenta a venit la noi sa ne zica ca e bine si doar a fost din cauza lipsei de calciu. Am inceput sa ma plimb pe holuri si am ajuns unde erau nou-nascutii. Erau asa de mici si de draguti. Am simtit ca picioarele nu imi mai rezistau si am cazut la pamant. Am simtit niste palme pe fata mea si acum m-am trezit intr-un pat intr-o camera alba. Era un medic.

- Cum te simti? ma intreaba medical.

- Unde sunt si ce mi s-a intamplat?

- Ai avut o cadere nervoasa si esti intr-o camera din spital si vei mai sta o zi sau doua.... ma anunta omul si dupa pleaca din camera. Ma uit in patul de langa mine si acolo era Luke care acum se trezise.

- Vad ca suntem prieteni de spital.... fac eu o gluma proasta.

- Prietenii se cunosc la bine si la rau... rade el si dupa ma ridic din pat. Ma uit in jur si nu era nimic interesant. Mereu cand imi era greu ea aparea. Nu si de data asta.

- Vezi ca am plecat la plimbare.... il anunt eu si plec pe holuri. Nu era nimic deosebit. Imi taram picioarele si din nou m-am oprit in dreptul non-nascutilor. Am mai urcat un etaj si am gasit sectia de recuperare a perosanelor cu cancer. Imaginea ei a aparut si m-a luat de mana si m-a dus intr-o  camera unde erau perosoane de la 2 ani pana la 30 cu batice pe cap si putin mai palide la fata. Imaginea mea a aparut langa ea si acum ea avea niste aripi. A zburat la cer si imaginea mea a disparut. O fata s-a intors cu fata la mine si parea desptul de socata. Avea fata pala si ochii verzi. S-a ridicat socata si dupa s-a intors cu spatele la mine. Ceva mi-a zis sa ma apropi de ea asa ca am facut-o. Avea inaltimea ei.

- Hei.... ii zic fetei si ii pun mainile pe umeri. O intorc cu fata la mine si acum puteam sa vad ca era ea. Nu putea sa fie.... Ea e moarta, nu poate fi in viata aici...

- O mai vedeti si voi? ii intreb pe oamenii din jur si ei dau afirmativ din cap.

- O cheama Blair si tocmai a terminat cu terapia pentru Cancer. imi spune o fata de vro 12 ani si gura mea se deschide. Avea lacrimi in ochi si eu la fel.

- De ce m-ai mintit? o intreb si incerc sa fiu calma.

- Nu credeam ca mai am vro sansa sa mai traiesc. imi raspunde ea si eu incep sa plang.

- M-ai mintit atata timp! Nu puteai sa imi zici ca e asta si nu ca esti moarta?! urlu la ea si toti isi intorc privirile catre noi.

- Domnisoara Blair maine sunteti externata. O anunta o asistenta si ea da din cap afirmativ.

- Unde te vei duce maine? o intreb si brusc simteam ca tot ce trebuie sa fac e sa schimb povestea. Stiam ca mai vreau o sansa si asta era sansa aceea. O priveam nedumerit si ea doar statea si plangea in fata mea.

- Nu stiu. Imi raspunde si nu mai stiam cum sa schimb situatia dintre noi.

- Te-ai descurcat cu banii? o intreb stiind de probemele financiare.

- O sa fac voluntariat la spital ca sa platesc tratamentul si cel mai probabil voi dormi aici, au camere pentru cei care muncesc aici. imi raspunde si se uita in ochii mei, a zambit usor si acum stiam ca ea e. Era atat de stanjenita de situatie si era rosie in obraji. Cu par sau fara arata la fel. Era la fel de frumoasa.

- Nici sa nu iti treaca prin cap! tip la ea cand aud de idea sa munceasca ca sa plateasca pentru tratament si sa nu mai zic ca mi-am iesit din minti cand am auzit sa doarma intr-un spital.

- Nu e alegerea ta!

- Ba da, vreau sa repar situatia. E numai vina mea pentru modul in care ne-am despartit si stiu ca si tu ai suferit.....

- Nu am suferit....

- Atunci de ce ai inceput sa plangi si sa te panichezi daca nu ai suferit dupa mine?

- A.... fost un soc...... imi clarifica ea situatia.

- Nici nu ai idee. Ii spun si dupa plec din camera aceea pana in a mea. Caut portofelul si merg la receptie.

- Vreau sa platesc tratamentul lui Blair Lloyd. ii spun femeii si aceasta incepe sa caute prin calculator.

- Sunteti ruda cu ea?

- Sunt logodnicul ei. o mint si femeia imi da aparatul pentru carduri. Imi bag codul si primesc bonuri. Semnez vro doua harti si dupa femeia mi-a zis ca pot sa plec. Urc inapoi in camera mea de spital si il iau pe Luke in camera unde era ea.

- Blair? intreb cand intram si nu o mai vad.

- Etajul 3 camera 33. imi zice cineva si noi mergem acolo. Batem la usa si vocea unei fete se aude cu ,,Da?,,. Noi intram si o vedem pe Blair stand pe pat. Era mai frumoasa ca niciodata.

- Blair? o intreaba Luke si ea isi acopera fata.

- Esti frumoasa nu iti face griji de asta! ii zic si dupa ii intend un bon. Ea il ia si se uita la el putin cam nedumerita.

- Ce e asta? ma intreaba ea dupa putin timp.

- Nu vei mai munci aici si daca nu vrei sa stai la mine acasa o sa iti cumpar un apartament.

- NU vreau sa iti consume banii pe mine! tipa la mine si imi da bonul inapoi.

- De ce nu vrei sa intelegi ca as face totul pentru tine?! zic putin mai tare.

- Fiindca credeam ca ai trecut peste....

- Crede-ma ca nu a facut-o.... ii zice Luke si dupa totul devine negru in fata ochilor.

Cand I-am deschis din nou eram in acelasi pat alb, dar diferenta era ca patul de langa nu mai era ocupat de Luke, ea era in el si se uita la mine.

Is anybody there to the rescue