detergent de vase

capitolul 3

o cafenea literară.
acolo îți petrece jumătate din săptămână lucrând. e un loc aşa frumos, plin de cărţi și cele mai bune băuturi din oraş.
azi a fost ceva ciudat cu tine, erai tristă şi neatentă. oare ce ți s-a întâmplat? detergentul de vase lipsea, la fel şi buretele... m-a intristat și mai tare când ți-am vorbit, nu știam că poți fi deranjată de o intrebare banală.
-nu te supăra, dar ce faci cu pixul şi carneţelul ăsta?
-scriu o camandă, e evident...te ajut cu ceva?
-ăăă...da! poţi să îmi aduci un detergent de vase și un burete?
-poftim? cred că aţi greșit locaţia, aceasta este o cafenea, adică vindem băuturi:ceaiuri, cafele, chestii de acest gen. nu ţin minte ca detergentul să fie vreo băutura.
-dar...
-vă rog tare mult să îi puneţi aceste întrebări lipsite de sens unui coleg de al meu, nu mie, căci sunt ocupată aşa că lăsați-mă să îmi continui treburile, poate ei or avea chef de glume, dar eu nu.
-e totul bine cu tine?
-nu credeţi că e o întrebare prea personala şi în plus v-am rugat ceva.
-iartă-mă, dar te rog nu te mai adresa aşa, avem aceeaşi vârstă, cred. mersi, pa.
-la revedere.