Micul pacient este vizitat în miez de noapte de o asistentă. Jimin fiind acolo aceasta începe să țipe la el trezindu-l pe Jungkook căruia durerile își făceau simțită prezența cum deschide ochii.
— Ce căutați aici? Orele de vizită s-au terminat de mult! Părăsiți spitalul imediat!
Asistenta corpolentă mai avea puțin și îl dădea pe Jimin în șuturi afară. Până când fizioterapeutul apare în salon.
— Jisoo! Calmează-te. Domnul va pleca imediat.
Însă Taehyung este întrerupt imediat de țipete, Jungkook începu să se zvârcolească prin pat țipând. Acesta ia injecția de la asistentă înfigând-o fără să stea pe gânduri în piciorul băiatului. Jungkook urlă ca din gură de șarpe în momentul în care lichidul medicamentos îi pătrundea în corp. Jungkook de durere cu o mână trăgea puternic de brațul lui Taehyung și cu cealaltă așternutul. Fizioterapeutul îl stabilizează forțat în locul său însă acesta plânge. Jimin privea cu gura căscată chinul despre care vorbea Jungkook fiind șocat.
— ÎNGERAȘ! Gata, totul e gata. Taehyung îi mângâia părul, fruntea. Îi privea ochișori plânși urmând să îi șteargă lacrimile. Între timp dansatorul părăsise spitalul plângând și el. Soarta prietenului său emoționându-l până la lacrimi.
Între timp îngerașul lui Taehyung se odihnea în brațele sale. Fizioterapeutul gândindu-se să nu mai amâne nici o zi din terapia propriu zisă. Băiatul trebuia să pășească cât de curând.
*
Spre dimineață când ieșea din tură un mesaj îi atrage atenția, era de la mama lui.
„Bastardule, ți-am plătit amenda de la poliție și am făcut să închidă cazul. Data viitoare când te îmbeți ca un porc, mergi naiba pe jos!"
Bărbatul se cutremură din nou cu gândul la acel accident. Ar fi dat orice să știe dacă acel suflet pe care l-a accidentat este bine. Îi părea rău de ceea ce a făcut, însă acum trebuia să se axeze pe viitorul său, nu putea face altceva decât să se roage ca acea ființă să fie bine și să nu sufere. Ar fi dorit să îl caute însă era prea riscant..
Dacă vă întrebați de ce Taehyung nu reacționează deloc la insulta și mesajul trimis de mama sa este deoarece pentru el asemenea mesaje din partea ei erau la ordinea zilei. De când se recăsătorise și îl alungase pe Taehyung de lângă ea totul în viața terapeutului se schimbase.
Petrecea mai mult timp la spital decât acasă, se îmbăta mai des, nu se hrănea deoarece nu avea mâncare deseori. Femeia își lăsase fiul de 20 de ani la care ținuse ca la ochi din cap pe drumuri din cauza banilor. Taehyung însă nu i-se plângea niciodată. Era bărbat și trebuia să fie puternic. Adevărul era că avea orgoliu din această cauză gândea așa.
Taehyung se îndreaptă cu pași apăsați spre stația de autobuz. Afară începu să se întunece cerul, avea să vină o ploaie puternică, ceea ce îl neliniștea pe terapeut. Din motive necunoscute îl prindea o stare de teamă când stropi de ploaie atingeau pământul , de mic copil acesta evita să fie singur în ploaie. Spre ușurarea lui, a ajuns înainte ca stropi de ploaie să-și facă apariția.
După scurta călătoarie cu autobuzul, intră în apartamentul său modest îndreptându-se spre dormitor de unde nu mai iasă până la următoare plecare la spital.
Spre uimirea băiatului cu părul liliachiu nu plouase deloc. Înainte să intre în spital ceva roșu îi atrage atenția... era gradina de trandafiri a spitalului, poate pacientului său i-ar prinde bine niște aer proaspăt, mai ales după ultima ieșire eșuată din salon.
