Sunt trezită de către alarma ceasului. Urăs acel ceas tâmpit!
Merg în bucătărie şi îmi fac un ceai cald de zmeură. După ce îl beau mă duc la baie.
Îmi fac duş, îmi piaptăn părul, mă spăl pe dinți, pe față şi pe mâini apoi mă machiez puțin.
Din păcate, trebuie sā mă duc la şcoală. Chiar dacă încă eram răcită trebuia să merg pentru că era sfârşitul anului şi erau multe teste importante de la care chiar nu puteam lipsi.
Mă îmbrac cu o bluză albă cu mânecile până la coate, o fustă roşie şi o pereche albă de tenişi. Îmi pun şi o eşarfă roşie la gât.
Când ajung la şcoală o văd pe Hannah că povesteşte cu un băiat mă apropi mai mult de ei şi văd că vorbea cu Marco. Mă duc însp.....Stai!...Stai!....Stai!....Derulează puțin înnapoi.....MARCO!!!....ce naiba caută Marco aici, la Paris....el parcă locuia în Australia....Oare m-a urmărit şi a venit să mă omoare pentru că l-am legat atunci de copac şi restul......Nu are cum....aveam mască şi modificator de voce.....N-are de unde să ştie că eu am fost....putea fi oricine....Totuşi, ce caută aici?! Trag aer adânc în piept apoi mă duc înspre ei.
-Bună Hannah! Ce faci? spun eu cu o voce al naibii de răguşită
-Bună Em. Sunt bine. Ce-a pățit vocea ta?
-Sunt răcită.
-Nu cred că ne cunoaştem. Eşti nou pe aici? spun eu către Marco.
-M-am mutat aici din America acum 2 săptămâni. Eu sunt Marco, apropo. Iar tu eşti...?
-Emily.
Hmmmm......America! El nu e din America! E din Australia. De ce ar fi mințit? Ce are de ascuns?
Sună clopoțelul. Toți trei intrăm în clasă. Profesorii de astăzi nu au venit la şcoală pentru că erau toți răciți....hmmm....cred că e vreun virus sau ceva....în fine....cum niciun profesor nu a venit a venit o doamnă să ne supravegheze, iar noi ne-am jucat pe telefoane.
Am mers acasă şi mi-am făcut o supă caldă de pui.
Mi-am făcut o baie lungă în care am pus arome de vainile, de scorțişoară, de lalele şi multe alte arome şi uleiuri.
Îmi era foarte foame aşa că mi-am mai făcut o supă caldă de pui iar apoi mi-am făcut nişte spaghete.
Am hotărît să mă duc pe terasă să nă uit în parc. De pe terasa mea se vedea tot Parcul Lalelelor. Era foarte frumos. Am mai băut un ceai cald pentru că începea să mă doară foarte tare gâtul. Am mai stat puțin pe terasă pentru a lua nişte aer curat. Mi-am luat o carte şi am citit-o ca să nu mă plictisesc.
Mi-am luat telefonul şi am sunat-o pe Hannah.
*Covorbire Telefonică*
-Hei Hannah. Am auzit că Adam dă o petrecere la el acasă. Vrei să mergem împreună?
-Sigur! Când e petrecerea?
-Este în seara asta începe la ora 22:30. Vino acasă la mine şi ne pregătim împreună pentru petrecere.
-Bine. Ajung în 20 de minute. Byee!
-Byeee!
*Convorbire Telefonică Încheiată*
Cineva sună la sonerie. Cobor repede scările şi deschid uşa. Era Hannah.
-Ok...hai sus...
Niciuna nu am mai spus nimic şi am mers la mine în cameră. Deja era ora 19:44. Aveam două ore la dispoziție aşa că nu am mai stat pe gânduri şi am început.
Când am terminat eu arătam cam aşa👇👇👇
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Hannah arăta aşa 👇👇👇
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Am pornit spre petrecere.
Am ajuns acolo la ora 22:40. Am întârziat unpic.
Intrăm înăuntru şi prima persiana pe care o văd este Marco. Ce draq caută ăsta aici? Doamne...zici că mă urmăreşte...sau poate chiar o face.....hmmmmmm?
În fine. Merg la mini-barul de la petrecere şi îmi iau o sticlă de vin roşu şi nişte cipsuri. Mă duc afară şi mă pun pe un şezlong liber de lângă Hannah. Toată lumea avea mâncare şi băutură la el pentru că urma să ne uităm la un film de groază.
Filmul a fost ok. Nu a fost aşa de groază cum mă aşteptam eu, dar a fost ok.
După ce s-a terminat filmul am intrat cu toții înăuntru şi DJ-ul a dat muzuca la maxim de se auzea de la zece străzi distanță.
Toată noaptea am dansat împreună cu Hannah ca nebunele. Ne-am distrat foarte bine. Mă bucur că m-am întors la Paris. Ne-am îmbătat aşa tare că nici nu mai ştiam cum ne cheamă.
Când s-a terminat petrecerea eu şi Hannah ne-am dus fiecare la casa ei. Ea s-a dus pe alt drum aşa că am rămas singură. Tot drumul am avut impresia că sunt urmărită. Poate de la oboseală.
Am ajuns acasă, mi-am făcut un duş m-am îmbrăcat într-o pereche de chiloți tip boxeri şi un tricou şi m-am pus în pat.
M-am mai uitat puțin pe telefon, am mai vorbit cu Hannah şi cu Băiatul fără Nume iar apoi m-am culcat.
Sunt trezită la ora 3 dimineața de către sonerie. Cineva tot suna ca disperatul de parcă ar fi fost urmărit de draq.
Când deschid uşa văd că era.....văd că era Marco......
Bună. Scuze că nu am mai postat ieri dar sunt în pană de inspirație şi nu mai am nicio idee. Nu ştiu dacă voi mai posta azi sau mâine. Îmi pare rău. Vă iubesc!❤❤❤ Byeeeeeeeeeeeeeeeee😍😘
