Capitolul 10

18 2 1
                                    

*Dimineață*

Mă trezesc a 7 dimineața.

Merg şi îmi fac rutina zilinică de dimineață apoi merg în bucătărie.

Firar să fie.....Frigiderul e gol.

Îmi comand o pizza.

Îmi fac o cafea apoi mă pun pe canapea şi dau drumul la televizor.

Ding-Dong

Mă duc să văd cine a sunat la uşă.

Deschid uşa şi nu văd pe nimeni. Mă uit în jos şi văd cutia de pizza pe preş. Pe cutie era un bilețel. Îl iau şi încep să îl citesc

Bună drăguțo. Se pare că băiatul cu pizza nu a mai ajuns :)) Țiam adus eu o pizza. Sper să îți placă.
                                     
                                       M

M din nou. Hmmmm......oare ce vrea de la mine? Nu ştiu. În fine, pizza asta arată şi miroase atât de bine. O iau şi intru în casă cu ea.

M-am dus în camera mea şi am dat drumul la un film. În timp am mâncat şi pizza.

Când s-a terminat filmul mi s-a terminat şi pizza.

A început să mă doară foarte tare burta şi să mă simt foarte rău. M-au luat ameţelile.

Simt cum cad....leşin....ultimul lucru pe care l-am văzut a fost un băiat cu o mască pe faţă şi un hanorac negru pe care scria un M cu roşu şi mi-a zis:

Stai calmă Emily. Dacă asculţi de mine şi faci ce iţi zic eu nu vei păţi nimic.

Apoi.....ceaţă.......şi negru.

Peste 3 zile

Mă trezesc cu greu. Nu sunt în camera mea. Sunt într-un loc necunoscut care pare abandonat. Sunt legată de un scaun cu nişte lanţuri. Nu văd pe nimeni.

-Aloooo. E cineva aici? Lăsaţi-mă să plec. Alooooo. Aloooo.

Începeam să mă zbat ca nebuna încercând să scap din strânsoare dar degeaba. Eram speriată . Ţipam dar nimeni se pare că nimeni nu mă auzea. Nu îmi mai amintesc nimic decât că am mâncat acea pizza de la M apoi m-am simţit foarte rău. Am leşinat. Am văt acel băiat cu M pe hanorac apoi totul e în ceaţă.

Aud cum se deschide o uşă din spatele meu.

-Aloooo. Cine e? Ce vreţi de la mine? Aloooo.

-Nu te speria frumoaso. Şi nu mai ţipa sunt chiar în spatele tău şi te aud foarte bine. Nu sunt surd.

-Unde sunt?

-Pe un depozit părăsit din Australia unde nimeni nu îţi poate auzi ţipetele. Stai calmă. Oricum nimănui nu îi pasă de tine.

Cred că deja aveam o faţă roşie ca şi crabul la cât de nervoasă eram.

-Nu e adevărat!!! Dacă ai curaj vino în faţa mea şi spune-mi în faţă. Nu ai curaj. Laşule.

-HoHoHo. Mai uşor. Dacă nu mă crezi, vino să îţi arăt.

Nu a mai spus nimic doar mi-a pus o bandă neagră la ochi ca să nu mai văd nimic. Mi-a dezlegat mâinile şi picioarele. Eram liberă până când de odată simt un cuţit la gâtul meu şi simt cum cineva mă ţine din spate ca să nu pot fugi.

-Tu o să vi cu mine. Nu scapi atât de uşor. Identitatea mea e secretă. Dacă te întorci în spate sau vrei să fugi o să te omor. Aşa că mai bine mă asculți şi nu mi te opui.

După ce a spus asta mi-a luat banda de la ochi.

Nu am spus nimic doar l-am urmat speriată.

M-a dus într-un lift. A apăsat un buton care era ascuns şi liftul a coborât cu o viteză atât de mare încât amândoi am căzut pe jos.

Când liftul s-a deschis am ajuns într-o cameră extrem de mare în care erau foarte multe invenții şi multe arme periculoase care nu le-am mai văzut nicioadată.

M-a dus în mijlocul sălii. Acolo era o maşinărie acoperită cu un cearşaf. M a dat jos  cearşaful. În momentul ăla stăteam în fața unei maşinării imense care avea un tub unde puteau încăpea 10 persoane care avea un cablu conectat la un glob uriaş al întregii lumi.

-Asta este maşina de teleportare. Eu am inventat-o. Am muncit ani întregi la ea. A meritat munca.

-De ce m-ai adus aici?!

-Ne vom teleporta la în locurile unde aunt prietenii şi familia ta şi vom vedea dacă le pasă sau nu că ai dispărut.

A luat două ceasuri care aveau un buton.

-Aceste ceasuri sunt speciale. Trebuie să selectezi o perioadă de minim 6 ore apoi timpul v-a sta în loc. După ce se termină intervalul de timp selectat timpul v-a reveni la normal ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. În realitate nu se schimbă ceasul chiar dacă pentru tine au trecut 6 ore de exemplu după acele şase ore ora va fi aceeaşi ca şi înainte.

S-a dus la glob şi a selectat o locație din Australia. A pornit ceasul la 5 ore. Acum timpul stătea pe loc şi dupAă cum am observat şi toți oamenii înafară de mine şi M.

Am intrat amândoi în tub şi a apăsat pe un buton verde.

Deodată am ajuns într-o sală de bowlling. Acolo l-am văzut pe Băiatul fără Nume. Juca bowlling împreună cu nişte băieți. Nici nu părea că îi pasă că eu am dispărut. Cred că nici măcar nu ştie. Simt cum o lacrimă mi se prelinge pe obraz.

-Vreu să plecăm. i-am spus lui M cu o voce tremurată.

Acesta a apăsat pe un buton de pe brățara de pe mâna lui stângă şi într-o secundă am fost învăluiți de un fum negru. Ne-am teleportat într-un club din Paris. Acolo am văzut-o pe Hannah cu nişte 4 fete. Toate cinci aveau o brățară pe care scria BFF. Toate aveau un pahar cu ceva băutură şi se distrau de minune. Nici Hannei nu părea să îi pese sau să ştie că eu am diapărut. Din nou am simțit o lacrimă pe obrazul meu.

M a apăsat din nou pe butonul de pe brățara lui şi din nou am fost învăluiți de către acel fum negru.

Am fost teleportați de data asta la mine acasă.

M-am dus orin toată casa dar nu am văzut nimic bizar până am dat de camera mamei. Am intrat în cameră şi am văzut-o pe mama care era foarte fericită. Cred că era fericită că nu mai eram eu acolo. În momentul ăla am căzut în genunchi şi am dat frâu liber miilor de hohote de plâns. Inima îmi era sfâşiată în mii de bucățele. Să îmi văd propria mamă că era fericită că eu dispărusem....asta....asta a umplut pahar......simțeam că mor......propria mamă....nu mai aveam aer.......mama nu mă iubea cu adevărat.....nu pot să cred ce tocmai văzusem.....M avea dreptate.....Nimănui nu îi pasă de mine....Nimănui nu îi pasă de mine.....Nimănui.....Nimănui......Nimănui......în momentul ăla inima mea a murit......Emily aceea cea roz, fericită, prietenoasă nu mai era.....acum era noua Emily......Emily cea rea, plibă de ură, de furie, de sete de răzbunare, fără sentimente, şi cu o inimă neagră......nu mai iubeam decât armele, crimele şi chestiile de genu. Vechea Emily a fost îngropată pentru totdeaua.


Heey. Bunaaa. Scuze că am întârziat cu next-ul dar am foat plecată cu familia şi nu am avut net. Ca să mă revanşez am scris aceat capitol de 1200 de cuvinte. Mi-a luat mult să îl scriu aşa că sper să vă placă.
Byeeee🤗

Viața lui EmilyUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum