*Ai fost manifest al mândriei mele.Unicul meu fluturaș din stomac.Dezgustător, că-n capul tău ți-s macabru de rece.Da numai inima mea să nu fii când îmi treci prin fața ochilor.Ai muri și ai renaște ca pheonix.Prima bătaie se bucură să te vadă, a doua suspină puțin de dor, doar puțin, că-i mintea acolo să nu-i facă loc mai mult pentru tine, frumoaso.Te-ntreci cu măsura, aseară te-am visat de două ori.Ți se pare că am timp să te mai iubesc?Sau că-s prea plictisit s-o fut pe alta?
Iubito, daca-i știi ce monolog fac în fiecare seară în pat, îmi imaginez cum te uiți la mine somnoroasă și-aproape goală, cum te strecori la pieptul meu ca o pisică perversă, doar să te mai las puțin să dormi.Păcat că-mi vine să te fut când te alinți așa.Și-mi crește dorința ca un obsedat sexual doar uitându-mă printre firele tale de păr.Ți le dau la oparte să-ți văd moaca aia de pui chior si iar te strâmbi, de data asta într-un sărut de-ăla bălos, de te ferești de el mereu.Ți-a trecut cheful de somn, esti dezgustată acum.Imi spui pe nume încruntata, ca și cum mi-ai reproșa, dar habar n-ai cât de dragă-mi ești, copilo.Apoi te îndrepți înspre măsuța aia plină de farduri, și te întorci cu o privire perversă plină de rimel.Ești criminală, femeio.Spui că vrei să-mi mănânci banii prin oraș, dar din nou, păcat, c-acum îmi vine mie să te mănânc.îți iei strategic rochia vișinie aproape de genunchii mei, și mă rogi să-ți închei fermuarul de la spate, dar eu te dezbrac de tot iubito, sunt prea bărbat să nu te fac să te simți femeia mea.Cui îi pasă că-mi spui iar că-s nesimțit când mie îmi e dor de tine?Ți-o trag iar.
Ai grijă să pari o finuță, și-ți pui iar ruj.Ieși din casă cu mine de mână ca o virgină timidă.Păcat că-mi ești cea mai de preț curvă.
Te-ai dus dracu.Nu-mi mai ești și nu-ți mai sunt.Dar ține minte asta ca pe-o rugăciune:Mi-ai fost și-mi ești o epopee de fată.
Semnat, neînsemnatul tău Joy*
Împăturesc nefiresc de calmă scrisoarea preaînsemnatului meu Joy.De-acolo până aici, a reușit să mă facă iar să mă simt prost.A pus strategic niște parfum pe scrisoare și a tachinat foaia cu scrum de țigară, semn că era nervos când îmi scria.De data asta nu m-a umilit, probabil și-a luat examenul cu notă mare și era suficient de bucuros să mă ierte măcar puțin.Pe spatele scrisorii a pus răutăcios niște buze pline de ruj ieftin să sărute foaia.Semn că i-a venit ideea să mă facă iar măcar puțin geloasă.Acum trei scrisori îmi dăduse o poză cu el în brațele unei puștoaice cu o mică constatare nesimțită de-a lui:,,Să știi că sărută la fel de bine ca tine, poate și mai și, cine știe?,,
-Ianuarie, frig.
Iarna mă face să-mi dau la nesfârșit seamă că de fapt vara se asortează cel mai bine cu gusturile mele.Grotescul gest de a ciocni paharele de plastic cu vin fiert mă scoate din sărite, așa că mă strecor repede afară din centrul orașului și încerc să-mi sincronizez pașii înspre o stradă liberă.
Îmi scot căciula din geantă într-un sfârșit, lăsând moda la o parte.Blocurile inundă cu lumină gălbuie strada lăsându-mă să-mi privesc bocancii plini de noroi lucru care mă irită și mă aplec să îi curăț puțin.În spatele blocului de care trecusem mișună niște pași apăsați. deloc insistenți sau sonori, un fundal până la urmă plăcut pentru o fată singură și cu bocancii murdari.Mă echilibrez iar prin zăpadă și-mi continui drumul înspre..nici eu nu știu.
