Ma uit pe vizorul usii si il vad cum se indeparteaza , intorcand capul parca cu speranta ca voi iesi pe usa , dar cu siguranta nu o voi face . Imi sterg lacrimile de pe obraz si suspin pentru ultima data .''Si ce daca ai plecat ? Pot trai si fara tine ! '' Doar asta imi spun in minte , dar inima mea parca face de-a dracu , si iar ma indragostesc din ce in ce mai rau cand ma gandesc la el . ''Escroc sentimental'' , asta scrie pe fruntea lui . Cum am putut sa ma gandesc ca Joy ma va putea iubi vreodata , sau macar sa tina catusi de putin la o fata prea normala pentru el . Inca tin minte cum se plimba de mana pe coridorul liceului cu una din fitoasele din a 11-a D , in fiecare zi se sarutau doar in vazul lumii , niciodata cand erau doar ei singur , era totul facut numai pentru fatada . Poate ca a fost un pariu idiot facut cu prietenii lui gen : ''N-ai ba tupeul sa te combini cu Evelyn , e ciudat de normala pentru tine'' . Dar uite ca a avut tupeul , si chiar mai mult de atat , sa ma lase traumatizata pe viata . Mi-a facut ditamai tatuajul sentimental , pe care nu-l pot sterge niciodata . Poate fara sa imi dau seama am simtit de mii de ori ca-l iubesc , cu toata fiinta mea , dar acum iubirea parca nu mai exista , si ura imi domina sufletul .
Si zile intregi am ascultat melodii triste care nu faceau nimic altceva decat sa imi provoace crize urate de plans , care sa ma faca sa imi amintesc de el . Este atat de dureros sa stii ca vei mai suferi si poate iubi mult timp , dar in zadar ..sa stii ca fiecare minut in care te gandesti la el e doar o risipa de timp , si ca toate visele tale de viitor cu el , niciodata , dar NICIODATA nu vor fi implinite . Doar ganduri copilaresti cu sfaristul ''Si vor trai fericiti pana la adanci batraneti'' am in minte .
Soneria usii de dimineata ma anunta ca bunica sa intors acasa . Ma ridic ca un fulger din pat si ma indrept catre usa , iar apoi o deschid .
O tipa inalta , cu forme voluptoase , cu un ruj rosu aplicat pe niste buze perfecte intra in casa neinvitata .
-Hm , oare cum a putut Joy sa-si faca lipeala cu o fata asa simpla ? Se intreaba ea cu voce tare , stiind parca raspunsul .
Se roteste incolo si incoace parca cautand ceva .
-Ai un foc ?
-Ce ?
-Poftim * , domnisoara . Ma corecteaza ea si se aseaza poate prea comod pe canapea .
Imi iau inima in dinti , si ii ''ordon'' sa plece din casa , dar ea , fara pic de jena isi aprinde o tigara dintr-un pachet de tigari , care aratau ca sunt destul de scumpe .Crezand ca nu ma aude , ii mai repet odata .
-Te rog frumos , iesi afara , oricine ai fi . Si ii arat un deget inspre usa .
Atunci ea se ridica brusc si vine inspre mine , parca cu o amenintare in ochi .
-Asculta-ma , tu , si cu Joy , nu va prea potriviti , asa ca ar fi bine sa te..nu stiu..desparti de el ?! Se intoarce spre usa , dand sa plece dar se intoarce si imi stinge tigara de frunte . Nu mai am nici o reactie , sunt pur si simplu devastata . Incui usa intrarii si ma ghemuiesc . Este prea inuman , prea multa rautate.. as fi vrut sa-i spun acelei femei , pentru ca , clar , nu era o simpla fata ca intre mine si Joy nu este absolut nimic , totul e spulberat .
Si cu cat ma abtineam sa nu sufar , sa nu plang , totusi lacrimile imi scapau necontrolat din ochi .
Cine e Joy cu adevarat ? Un furator de suflete blestemate cu iubirea daruita lui ? Urasc sa recunosc ca-l iubesc , refuz sa cred asta cu fiecare ocazie , ma simt vinovata ca-mi fac rau singura . Si totusi eu inca il mai iubesc , cu atata usurinta , atat de firesc , il iubesc .
Iubire combinata cu ura , ca un fel de ciocolata combinata cu sare , un fel de dulceata sarata , o nebunie de sentimente , toate amestecate , doar ca ura si iubirea domina , cateodata iubirea mai mult , cateodata ura .
E sfasietor de greu sa scap de iubire , sa ma dezbrac de ea . Eu oricum , indiferent , ca plang , ca rad , ma gandesc doar la el , si asta cred ca e o iubire adevarata , cateodata obsesie...
Dar stau si ma gandesc cam asa : De ce l-as mai iubi ? De ce mi-ar mai pasa ? Atata timp cat el si-o trage cu alta in fiecare noapte .. . Oare s-a gandit macar o secunda la mine ?
*
Ma gandesc doar la ea de cand i-am auzit suspinele taietoare si dureroase din spatele usii metalice . Uram gandul ca e acolo singura si se gandeste ce a facut sa merite asta...de ce tocami ea sufera , crezand ca doar ei ii pasa , ca mie imi e indiferent orice ar fi , macar de ar fi asa .
Nu mi-am imaginat niciodata ca voi iubi o fata asa de simpla ca Evelyn , prea simpla pentru mine .
Dar m-a facut sa realizez ca pana la urma simplitatea este cel mai sofisticat lucru .
Ma uit pe geam , imi trag sufletul si incep sa imi impachetez lucrurile . Fiecare culoare , fiecare lucru imi parte imi aducea aminte de ea , de Evelyn .
Iau telefonul in mana , formand numarul ei de telefon , cu intentia de a o suna , dar parca ceva ma impiedica .
-Pana la urma totul are un sfarsit
