[ineaca-mi timpul cu tot ce nu am fost eu in stare sa adun,cu toate detaliile pe care le-am omis in cautarea absolutului dupa care eram asa disperata.]
o dimineata prea lunga,cu ochi tulburi dupa trei nopti de nesomn,te tine lipita de trupul meu si-mi spui ca asta a fost ultima data cand ti-ai permis sa dispari fara urma. aproape ma sufocai,respiram fragmentat simtindu-ti fiecare muschi care se incordeaza datorita strangerii.
ti-am spus ca fuga este pentru lasi,ca nu o sa te privesc pe partea fugarilor,ca nu ar fi trebuit sa te primesc de prima data,eu nu te stiu de lasa.
ma strangeai mai tare,chiar nu mai puteam respira. m-ai bucurat teribil,m-a bucurat ca nu esti de acord,ca nu ma lasi sa cred ca esti o lasa.
atunci mi-ai spus:
"lasa-i pe toti sa creada nenumarate falsitati,auzite de jigodii cu receptori ce transmit eronat tot ce misca. lasa inimile care nu-ti sunt aproape sa se ghemuiasca de rusinea neadevarului. adevarul vreau ca doar tu sa il stii".
nu credeam ca e posibil sa ma indragostesc mai tare se tine.
