Insane [H.S.]

Capitolul 5

La masa de pranz eram cu totii in cantina,mai putin Harry,se pare.

-L-ai mai vazut pe Harry?

-Nu,Meg chiar cred ca e mai bine sa il lasi in pace.

-Care e problema ta,Lisa? zic ridicandu-ma de la masa si iesind afara.

M-am plimbat putin incercand sa imi adun gandurile.Nu ma puteam gandi la altceva inafara de ce a spus Lisa despre Harry.Nu cred ca el i-a facut ceva fostei sale.

-Meg!

-Harry?zic in timp ce ma intorc si il vad alergand spre mine.

-Ma eviti cumva?

-Nu,tu ma eviti de azi dimineata.Sper ca nu are legatura cu noaptea trecuta.

-Nu,nu e asta Meg.

-Atunci ce e?Sti,daca nu vrei sa fim prieteni sau ceva e ok,Harry doar spun....

Nu am apucat sa termin propozitia cand i-am simtit buzele calde peste ale mele.Ok,poate ca am avut eu doar un singur prieten,dar asta sigur a fost un sarut perfect.

-Nu,Meg,nu vreau sa fim prieteni.Vreau mai mult decat atat.

Il priveam in ochi si nu puteam scoate niciun cuvant.Il placeam,asta era sigur,dar nu stiu daca vreau sa am o relatie sau daca...

-Meg,te rog spune ceva,zice intrerupandu-mi gandurile.

-Harry,nu stiu ce sa zic.Adica te rog sa ma crezi ca si eu as vrea doar ca...

-Doar ca ce?

-Nu cred ca pot acum.Nu stiu ce se intampla cu mine in ultima perioada,te rog sa ma intelegi,ii zic printre lacrimi.

-Linisteste-te,imi sopteste in timp ce ma ia in brate.

Ne-am asezat langa un copac si am stat asa un timp fara sa vorbim.

-Harry?Pot sa te intreb ceva?spun fara sa il privesc.

-Hmm..

-Ce s-a intamplat cu prietena ta?

-Poftim?

-Nimic,nu trebuia sa zic asta.

-Callie,asa o chema.

-Harry e ok,nu trebuie sa imi spui.

-Ba da,trebuie,vreau sa sti adevarul de la mine.Era prietena mea.Probabil avea si probleme psihice,dar nu stiam.Eram la o petrecere.Ne-am certat.A mers pe acoperis si vroia sa sara cand am ajuns eu la ea.Era si beata.I-am intins mana,iar cand a vrut sa coboare a alunecat.Inca o tineam,dar nu am putut,nu am putut sa o salvez.A cazut,imi zice Harry cu lacrimi in ochi.

-Oh,Harry,ii zic luandu-l in brate.

-Ei cred ca eu am omorat-o.Chiar si familia ei.Asa am ajuns la scoala de corectie,iar de cateva veri,aici.

-Dar asta e o tabara pentru adolescenti cu posibile probleme psihice.

-Da,tata crede ca am probleme pentru ca am incercat sa ma sinucid dupa cate s-au intamplat.

Nu mai puteam spune nimic.Nu este corect,nu merita asta.Dar ce e corect in viata?

Stateam in pat de o ora si jumatate si nu puteam sa adorm.Nu ma puteam gandi decat la faptul ca Harry ma place.Adica ma place,corect? Doar m-a sarutat.Si eu sunt o fraiera.Nu stiu de ce am facut asta.Trebuie sa ii arat ca si eu il plac.Chiar daca nu sunt sigura ca vreau o relatie.Trebuie sa incerc.Trebuie.

Dimineata ma trezesc singura in camera.Sper ca Lisa nu e suparata pe mine acum.

Merg in baie si observ pe jos mai multe picaturi de...sange.

-Nu nu nu.Lisa! strig iesind din camera.

Pe coridor era liniste.Urmaream picaturile de sange de pe jos sperand ca nu s-a intamplat ce cred eu.

Nu departe de cantina observ ceva miscandu-se.Era Lisa.Cand ajung la ea observ ca era legata de maini si  picioare si avea gura acoperita.Cred ca era cel mai infricosator lucru ce mi s-a intamplat vreodata.

Am fugit la ea incepand sa o dezleg.

-Meg,nu! Fugi!striga printre lacrimi.

-Nu te pot lasa asa,cine ti-a facut asta?!

-Se pare ca eu,aud o voce cunoscuta venind din spatele meu.Am inghetat.

-H-Harry?!

-Oh,Meg doar nu credeai ca eu am incercat sa o ajut pe Callie,nu? Povestea mea de ieri.Se pare ca ai crezut fiecare cuvant.Oh si lacrimile mele.

-Harry,nu nu.Ce se intampla?

-Cred ca iti poate spune prietena ta ce se intampla,nu? zice uitandu-se la ea cu un zambet malefic.

M-am ridicat sa fug,cand o mana m-a prins din spate.

-Meg!

-Nu!Nu te apropia de mine monstrule.

-Meg,ai avut un cosmar,zice Harry in timp ce ma ia in brate.

Doar in acel moment observ ca sunt in camera si Lisa la fel.Parea speriata.Chiar foarte.

-Ce cauti aici? il intreb derutata.

-Aveai un cosmar,iar Lisa nu te-a putut trezi asa ca a venit dupa mine.Dar acum esti bine.

Nu mai avusem niciun cosmar de cand am ajuns,adica acasa aveam cam in fiecare noapte,dar aici nu credeam ca o sa mai am.

Il strangeam pe Harry intr-o imbratisare pentru ca imi era frica.Stiam eu ca nu poate sa fie rau.

Nu vroiam sa il las sa plece. Niciodata.