Clouds

☁ 19 ☁

Doua saptamani mai tarziu.
O asteptam
Era timpul
Am acoperit intregul acoperis cu petale de trandafiri rosii
Am format numele ei din sute de lumanari parfumate
O asteptam cu inelul in buzunar si cu buchetul de flori in mana
Adam mi-a dat o mana de ajutor
Stand acum ascuns dupa panoul de electricitate.
Din nou i se auzeau pasii
Odata cu pasii ei inima mea era mai stransa din cauza emotiilor
Ajunsa in capat se opreste pentru o fractiune de secunda
Isi acoperea fata in semn de uimire
Am venit la ea si i-am dat buchetul in mana
Incepea sa planga cu zambetul pe buze
I-am sters lacrimile cu degetele mele
M-am asezat in genunchi
Acum ori niciodata.
Adam isi arata jumatate de fata dupa panou.

"-Lara, nevoita si nesilita de nimeni vrei sa devi sotia mea? Sa devi viitoarea doamna Davison si sa impartim iubirea si viata la 2, pana cand moartea ne va desparti?
-Da!"

Isi inchide ochii
Ii pun inelul pe mana
Il priveste cateva secunde facand semn ca ii place
Am luat-o in brate si ne-am sarutat
Adam dase drumul tubului cu confetii alergand in jurul nostru

"-Nu era momentul! Nu, nu, ok!
-Iar tu Adam vrei sa fi nasul nostru nevoit si nesilit de nimeni?
-Oricand!"

Stateam acum sub lumina lunii
Cu melodia noastra pe fundal
Care aprindea sufletele nostre
Unind luminile in una singura
Care bate de la milioane de kilometri
Si care de acum va arde vesnic
Pazita de ingerii nostri pazitori