HOPE

I

-Dar Papa, nici macar nu îl cunosc! Spuse Laura simțind cum ochii i se umple de lacrimi. Fără a se impune macar un pic da frâu liber și lacrimile ii traversau ușor pe obrazul alb și catifelat. Pielea ei alba dădea semn de puritatea.
-Nu vreau sa aud alte comentarii. Te măriți și gata. Răbufnise el radicandu-se brusc de pe scaun evitând să o privească.
-Dar nu vreau! Te rog nu face asta! Te implor, Papa.
De la atâta amărăciune fata căzuse la picioarele tatălui sau plângând.
Albert se întoarse si o apuca de umeri pentru a o rădica sus.
-Asculta bine la mine Laura, eu nu vreau sa trăiești în sărăcie. O să te măriți cu Thomas, fie că vrei sau nu! Și cu asta am terminat orice discuție.

Omul lua mâinile de pe ea și își luase geaca cea veche și ruptă din cuier și vru să plece. Geaca aia o are de când era mic copil cred, pentru că o geaca mai rupta, mai murdară și mai veche de cat aia nu am văzut.

-Eu îl iubesc pe Philippe! Spuse Laura.
-Un sărăntoc nu are ce căuta lângă tine. Doar un nobil ca Thomas ne poate scăpa din mizeria asta. De aia a murit mama ta, din cauza saracii.
-Mama era bolnava! Nu mai arunca cu vorbe. Țipă ea.
-Daca am fi avut bani poate acum era în viață.
Fiind ultimele cuvinte, bărbatul trânti ușa în spatele lui . Rămăsese singura plangand. Adevărul e că mama ei, Sară Adams a fost bonlava de tumoră, tratamentul era foarte scump încât nu au putut acoperi costurile. Nici dacă ar fi vândut casă nu ar fi reușit să le acopere. Femeia a fost mâncata la propriu și la figurat de boala, până acum cinci luni când a încetat să mai respire. De atunci în casă Adams nimic nu mai e la fel. Laurei i-a fost foarte greu sa se obișnuiască cu ideea și încă îi este, era foarte atașată de mama ei și îi lua apărarea in orice prostie făcută. Avea doar 19 ani, o bruneta cu ochii mari și negrii, slăbuță de fel și provenita dintr-o familie de săraci. Era o fata timida, buna și caldă care trăia o frumoasa poveste de iubire cu Philippe Marinez. Philippe Marinez, nu era vreunul dintre nobili sau sofisticați, era un om de rând la fel că și ea de altfel, îl iubea și asta era singurul lucru care conta în ochii ei. Philippe vine dintr-o familie mai numeroasă, pe lângă al părinții lui mai are trei copii și casa lor este la cinci străzi de Laura. Și el o iubea de asemenea, ar fi luptat pentru ea cu oricine și cu orice preț, fără să riposteze s-ar lăsa calcat in picioare de întreaga lume numai că tatăl lui sa accepte dragostea dintre ei.
Albert Adams era doar un om, sarac, rămas văduv, nu știa încotro să apuce. Fără Sara el e că și inexistent, ea îl completa cu vorbe, gesturi, orice. Era jumătatea lui. Albert a fost un nobil cândva, dar părinții lui nu au acceptat ca unicul lor fiu sa de însoare cu o fata de rand și să le păteze obrazul. Albert nu a putut suporta și a fugit de acasă cu Sara, iar parintii lui au donat toată averea lor au donat-o copiilor și caselor de copii, o avere destul de frumușică. Albert niciodată nu și-a putut ierta părinții pentru asta, de aceea vrea ca Laura să trăiască bine și mai târziu să îi mulțumească pentru asta chiar daca acum nu își dă seama. Daca ar fi fost macar ei dintr-o familie de nobili nu ar fi avut nicio problema cu Philippe, pentru că și el știe ce e dragostea curata, dar cum nu e, nu poate fi de acord nici în ruptul capului ca fata lui să trăiască în sărăcie in continuare.

Ceea ce nu știa Laura este că Albert a semnat cu Thomas, cu tatăl lui de fapt un contract in care Laura timp de doi ani îi aparține lui în totalitate, nu a măritat-o. Thomas este cel mai vrut bărbat din America, însă nicio femeie nu i-am pus capac, nici el nu o știe pe Laura. Ea pus și simplu lucrează ca menajera iar tatăl lui Thomas, David a rămas șocat de frumusețea ei. Asta era ce ii trebuia fiului său, o fata frumoasa, cuminte, o fata de care sa nu știe nimic presa. Thomas avea nevoie de o prezenta feminina lângă el pentru că partenerii de afaceri nu îl credeau om serios, din cauza că nu era logodit. Era un burlac care cauta cate o aventura in fiecare noapte. Fără să stea pe gânduri David a luat legătura cu Albert și a fost în stare cat de mult bani a cerut omul, destul de mica pentru David. Așa că a dublat-o și i-a promis lui Albert siguranță, bani, fericire și protecție Laurei. Pe Albert l-a incantat mult asta așa că a acceptat, dar după a realizat că că contractul îi permitea lui Thomas să întrețină inclusiv relații intime cu Laura. Nu îi putea spune Laurei că a vandut-o pentru bani, nu ii putea spune că era un contract că cel al unei dame de companie. Singur în cea mai apropiată cârciumă căzuse pe gânduri. Nu obișnuia să bea, doar atunci când simțea că durerea îl depășește. Soția lui care acum 5 luni îi provoca fericire acum îi aducea suferință.

- Sara mea, te rog eu să mă ierți. E fata noastră, știu că am crescut-o cu drag, eu știu. Am făcut-o pentru ea, să trăiască mai bine, o să fie în siguranță. Ce sa caute în casă aia care sta să cada? Ce să facă în ea? Unde să se ducă? Ce viitor sa aibă? Așa știu că o să fie independentă după ce se termina contractul. O să aibă bani, putere, poate afaceri, o să ne facă mândrii. Nu ești supărată pe mine sper?

Albert când și-a dat seama că vorbește iar singur a dat cu pumnul în masa, gest ce a făcut pe toată lumea sa se uite la el.

-La naiba, Albert! Iar vorbești sigur! Prostule!

Trecuse ore in sir fara ca el sa se miste de la aceea masa, era foarte beat și era singurul client care mai era acolo. Dupa ce chelnerul a strâns toate mesele și a măturat de duce la el pentru ai spune că închide:

-Domnule Albert! Am inchis, ne pare rău.
Parcă trezit din somn Albert se uita cu ochii mari la el chiar dacă îl vedea dublul incerca să își țină imaginația creierului sub control.
-Hă? Deja?Cat e ceasul? Spuse el bâlbâit.
-Este ora douăsprezece noaptea, domnule.
-Cat mai? Ptuu drace. E, hai că plec.

Încercând sa se radice, chelnerul a observat cat de dezechilibrat este și îl ajută să se îmbrace. Când ieși din cârciumă frigul și fulgii de zăpadă îl mai trezi.

-E, hai acasă domnule Albert.

Isi aranjase gulerul la geacă și placa spre casa. La cat de turmentat era nici nu știa unde sta.

*************

Laura in casa lor cea mica avea camera fix lângă ușă de la intrare și de îngrijorată ce era de lipsa tatălui său nu a putut să doarmă. A tras de ea cu toate puterile ei sa se tina trează pentru al astepta. Era deja ora 01:23 și el inca nu apăruse, știa că l-a mâhnit, nu mai făcuse asta de când era mică. Era supărată pe ea.

-Mama știu că ești îngerul meu păzitor, fii și pentru tata. Te implor.

Gândurile ei au fost oprite de două lovituri in ușă. Laura sari numaidecât din pat și de îndrepta spre ușă, se uita pe vizor. Era tatăl ei care se sprijinea cu ambele mâini de usa. A deschis repede și acesta îi căzuse în brațe. Era destul de greu, Laura la dus mai mult târâș decât în picioare, dar cu greu a reuși să in ducă îl camera lui. L-a pus in pat și l-a învelit. După și-a pus lângă el și îl mângâia in par.

-Nu pot fi supărată pe tine. Te iubesc tata, ești tot ce mai am.

În imagine este Laura.