Autor la microfon :
(au trecut 4 săptămâni de la moartea părinților brunetului, acesta nu a mai ieșit din casă, voia sa dispară de pe această lume dar Jack era mereu lângă el doar că azi a avut o problemă și nu a putut fi cu Steph ca să aibă grijă de el )
Jack la microfon :
(urăsc ziua de azi pentru că nu pot fi aproape de brunetul meu din cauza fratelui meu mai mic care e un idiot și acum e internat în spital deoarece idiotul a sărutat o șopârlă și sa umflat la față ca un pepene verde iar eu trebuie să stau cu el până ies ai mei de la muncă iar acum e abia ora 9,și trebuie să aștept până la 14 deci pierd 5 ore prețioase în care nu sunt lângă Steph al meu ca să nu facă vre-o tâmpenie mare. După ce au venit mama cu tata am vrut să merg la Stephi dar mama nu ma lăsat și a spus că o să vorbim după ce ajungem acasă despre ce a pățit idiotul de frate-meu, îl urăsc )
Stephen la microfon :
-ah ce bine am dormit oare cât e ceasul (wow e ora 15 și Jack nu e aici cu mine, se pare că și el m-a părăsit, nu mai am pentru cine să trăiesc mai bine mor, și asta voi face ma voi arunca de pe ce-a mai înaltă stâncă)
Jack la microfon :
-nu pot să cred că ai fost atât de neglijent cu fratele tău încât să îl lași să ... să.... ce ai zis că a făcut
-sa sărutat cu o șopârlă
-ești atât de neglijent cu el cum ai putut să îl lași sa se pupe cu o soparlă
-eu am fost cu ochii pe el tot timpul, în care el se juca, până a venit la mine cu o soparlă în mână și mi-a zis că vrea să o facă prințesa lui sărutând-o, și când am încercat să îi iau reptila aia din mână a început să urle ca un nebun, și dacă nu ma crezi o poți întreba pe doamna Sanderson din vecini
-fi sigur că am să o întreb dar până atunci nu ai voie să ieși din camera ta
-dar trebuie să merg la Stephen
-nici un dar nu mergi nicăieri până nu ma întorc de la doamna Sanderson
Autor la microfon :
(în timp ce Jack este pedepsit și mama lui stă de vorbă cu d-na Sanderson despre ce sa petrecut azi dimineață Steph merge spre cel mai înalt loc în care valurile se sparg de stâncile ascuțite
modelate de eroziuni, care pot sfâșia orice vietate care cade în ele)
Stephen la microfon :
(mă îndrept spre locul în care voi părăsi această lume nedreaptă și crudă, îmi va fi dor de Jack, de ochii lui albaștri și zâmbetul acela dulce pe care îl arată când stătea cu mine, îmi va fi dor de glumele pe care le făcea, de felul în care mă lua în brațe și mă alinta când eram trist și plângeam, de felul în care se comporta cu mine, îmi va fi dor de blondul meu cu ochi albaștri ca oceanul când e liniștit, dar nu mai are rost să trăiesc, ma părăsit și el, singurul care mă înțelegea și îmi era alături la greu. Se pare că am ajuns în locul de unde voi pleca pentru totdeauna, apa e liniștită și limpede, doar stâncile ascuțite așteaptă să își străpungă victimele pentru a le lua viața, stau câteva minute în care mă gândesc să mă arunc sau nu dar până la urmă o fac adio lume crudă)
Autor la microfon :
(după ce Stephen sa aruncat în gol spre stâncile care străpunge-au apa sperând că măcar una ii va lua viața dar asta nu se întâmplă deoarece se pornește un vânt puternic care îl îndepărtează de stânci, acesta căzând în apă pierzându-și cunoștința)
Jack la microfon :
(mă uit la televizor și aștept să vină mama de la doamna Sanderson și să-mi de-a drumul de aici ca să pot merge la brunetul meu cu ochi căprui să îl iau în brate, să îl sărut și să îi spun că îl Iubesc de când s-a lovit de mine când așteptam să se facă semaforul verde ca să nu ajung târziu în prima zi de școală.)
...................
-Jack vino jos trebuie să vorbim
-ACUM
-uite ce e doamna Sanderson mi-a povestit cu lux de amănunte despre ce s-a întâmplat azi dimineață și voiam să îmi cer scuze pentru că te-am pedepsit pe nedrept și aveai dreptate când ziceai că fratele tău e măgar, și mai voiam să îți spun că nu mai ești pedepsit și poți merge unde vrei acum și mai am o veste bună pentru tine după ce iese frate-tu din spital va merge la psiholog, cam asta ar fi tot ce am avut de zis
-mersi mersi mersi!!! Acum pot să merg la Steph?
-da poți merge sau dacă vrei te duc eu numai să îmi spui adresa
-mersi mult mama, pai el stă pe strada dragostei la numărul 1
-hai să mergem
-așteaptă-mă sa merg sa îmi iau geaca și putem merge
-de ce ești încă aici
(mi-am luat geaca și am pornit spre casa lui Steph, când am ajuns la strada lui a trebuit să merg pe jos deoarece se lucra la repararea unei conducte sparte, am ajuns la casa lui și am intrat fără să mai bat la ușă deoarece am o copie după cheia de la, după ce intru urc direct în camera lui dar nu îl găsesc așa că îl caut prin toată casa, iar când ajung în bucătărie, unde găsesc un bilet pe care scria ;
Jack îmi pare rău că nu ți-am zis ceea ce simt eu pentru tine, îmi va fi dor de tine, îmi va lipsi zâmbetul tău molipsitor, ochii tăi albaștri ca oceanul, îmi va fi dor de tine, de persoana ta plină de iubire, iubire pe care mi-o arătai în tot acest timp, vreau să ști că te iubesc, te-am iubit din clipa în care m-am lovit de tine iar tu ai căzut și te-am ajutat să te ridici, m-am îndrăgostit de tine, de chipul tău îngrijorat că vei întârzia în prima zi de școală, ceea ce sa și întâmplat din vina mea, de faptul că te-ai certat cu profa de mate doar ca să stai cu mine la detenție doar pentru că ai crezut că am fost trimis acolo din vina ta, te iubesc și te rog să ai grijă de tine.
Te iubesc și te voi iubi mereu deoarece tu ești îngerul meu, îmi pare rău că trebuie să plec dar vreau să îmi promiți că mă vei uita.
Cu drag Stephen.)
Autor la microfon :
(după ce Jack citește biletul lăsat de Stephen, acesta se gândește că poate e doar o glumă a lui Steph așa că merge în living unde pornește televizorul și butonează până da de un canal de știri care anunță că un băiat de 17 - 18 ani s-a aruncat în ocean, iar acum este căutat de scafandrii și paza de coastă, iar câțiva martori descriu că persoana avea păr brunet și o înălțime de cca 1.60-1. 80 înălțime, Jack începe să plângă când pe ecranul din fața lui apare o poză cu brunetul căruia dorea să îi spună ce simte pentru el)
Jack la microfon :
(nu pot să cred ce tocmai am văzut la știri, nu pot să cred că brunetul meu nu mai e în viață, nu vreau să cred că l-am pierdut definitiv)
-nu pot să cred că ... a... murit
Îmi pare rău de întârziere dar nu am avut timp deoarece am început liceul și clasa a XII - a și multe teme la mate, îmi pare nespus de rău. Mă puteți ierta?
