Jeff nu e iubitul tocmai... ideal

Capitolul 1 ~ Cum am auzit de el

Cine sunt? O tipa.

Cati ani am? Pai pe toti pana acum (gluma rasuflata).

Ce imi place? Inghetata.

Ce vreau de la viata? Mai multa inghetata.

Sunt complexa? Foaaaarte.

Tocmai am fost sarcastica? Nuuuuu, chiar deloc.

Ce ma face atat de speciala? Aparent, nimic. Nu sunt speciala. Cum am spus, sunt doar o tipa, nu scot lasere pe ochi si nu trec prin pereti. Stiu asta pentru ca am incercat.

Oricum, daca prin absurd as fi speciala din vreun motiv, ar fi prietenele mele. Inca nu inteleg cum niste fete atat de dragute si de populare ma vor prin preajma. Mereu ma cheama sa ies cu ele, chiar daca ele sunt genul de fete dupa care toti baietii din scoala se uita admirativ. Adica, eu ma imbrac atat de mediocru, si de machiaj nici nu vorbesc, probabil ca ma adora pentru ca le fac sa rad. Si pentru ca le pastrez secretele. Aaa, si probabil pentru ca eu le fac mereu codite-spic la petrecerile in pijamale. Ciudat totusi, chiar daca stau cu ele mereu, popularitatea lor nu a ajuns si la mine. In jurul meu nu roiesc baietii, dar sunt OK cu asta. Tin la Xbox-ul meu prea mult ca sa il tradez cu un baiat oarecare.

Da, da, stiu, cum adica Xbox, daca eu sunt fata. Da, ma joc pe Xbox, am GTA V, Call of Duty si inca vreo 6 jocuri, scuze ca nu imi petrec timpul dansand in autobuz ca sa strang bani sa imi pun silicoane.

De ce vorbesc atat de mult despre mine? Devin cliseul ala de fata care incepe sa isi spuna mirobolanta poveste a vietii. Dar nu sunt. Doar ma invart in cerc pana ajung la miezul prajiturii: prietena mea cea mai buna, Primrose. De ce e atat de speciala? Pentru ca are un prenume lung si ciudat. Si parul portocaliu. Si da, e foarte populara insa neobisnuit de draguta si lipsita de fite.

Primrose e cea care a adaugat sare si piper vietii mele. Si probabil cel mai important (desi pare cel mai banal) lucru pe care l-a facut pentru mine a fost sa imi spuna de site-ul Creepypasta.com.

Da, stiu, un site ciudat cu povesti care te fac sa iti fie frica sa te mai uiti in spate cand mergi sa duci gunoiul ca poate sta Slenderman pe poteca si asteapta sa iti bage tentaculul pe fund. Eu nu sunt asa, eu sunt destul de sadica si chiar au ajuns sa imi placa unele povesti cu criminali, gen Masky, Laughing Jack, Jeff the Killer si multi altii. Eu nu am devenit paranoica, ci fascinata de mentalitatile pe care unii oameni chiar le au si in realitate. Simt ca mi-as da seama care din ei imi tine cutitul la gat noaptea doar dupa modul in care respira sau dupa marimea umbrei. Dar, desigur, toti sunt fictivi si probabil ca sa simt un cutit pe propria piele nu ar fi atat de placut in realitate pe cat e in mintea mea.

Primrose imi impartaseste pasiunea pentru Creepypasta si are un crush foarte ciudat pentru Slenderman, lucru care mi se pare ciudat. De la o vreme vorbeste despre Slenderman mai mult decat vorbeste despre iubitul ei. Si asta e normal pentru grupul nostru de prietene. Cand iesim sa ne plimbam si ne asezam pe o banca si incep toate fetele sa se planga sau sa se laude de cat de ciudati si unici sunt iubitii lor.

Doar eu stau.

Si ascult.

Si Primrose ma intreaba:

- Joyce, nu iti faci si tu un iubit?

- Da, poate cand o sa vina si o sa ma oblige punandu-mi cutitul la gat! raspund eu de fiecare data facandu-mi toate prietenele sa rada.

Desigur ca eu nu aveam de unde sa stiu cat adevar se afla in acele cateva simple cuvinte spuse in gluma.