Capitolul 2 ~ Cum ne-am "intalnit"

1K 74 4
                                    

Desi eu eram singura din grupul meu de prietene care nu a avut vreodata un iubit (fapt de-a dreptul socant, stiu), ma gandeam cateodata cum ar fi sa am un iubit. Probabil ne-am plimba, am iesi la pizza, ne-am tine de mana si ne-am pupa manjindu-ne de ketchup pe fete. Oricum, niciodata nu m-am gandit cum as vrea sa arate. Nu sunt atat de superficiala sa ma gandesc la aspectul lui ca la factorul principal de atractie.

Si aceea a fost seara cruciala. Tot ce am facut in seara aceea a fost sa vorbesc pe Skype cu Primrose si sa citesc povesti creepypasta in timp ce mintea imi statea intr-una la cum ar fi iubitul meu "ideal". Rose chiar a inceput sa imi faca propuneri cu baieti din scoala, insa chiar nu se incadrau in stilul meu. De fapt eu nici nu aveam un stil, si asta ma deruta pentru ca nu stiam ce baieti imi plac. Aceea a fost prima seara in care chiar m-am gandit la subiectul asta la modul cel mai serios. Era o seara de vineri, evident ca nu imi doream nimic mai mult decat sa ma deconectez insa gandul acesta chiar ma stresa. Intr-un final, supradoza de creepypasta a inceput sa imi dea fiori care se suprapuneau in mod neprielnic cu somnul meu, fiind 2 dimineata. Intr-un final am decis sa inchei conversatia cu Rose si sa ma culc.

Luminile erau stinse in toata casa, parintii mei dormeau deja de cateva ore, iar eu m-am dus la bucatarie sa beau un pahar de apa, stingand toate luminile in urma mea. Linistea care se asternuse in camera era insuportabila, puteam sa aud bazaitul aproape imperceptibil al electronicelor si ma simteam ca si cum eram privita. Deja deveneam clasicul personaj-victima din povestile creepypasta pe care le citisem cu cateva minute in urma. Am incercat sa ma gandesc in continuare la cum ar fi iubitul meu "ideal", care chiar daca era un gand stresant, macar nu ma baga in sperieti atat de tare.

M-am indreptat catre camera mea, mergand prin casa prin bezna absoluta. Mintea mea a inceput sa conceapa fel de fel de terori ce mi s-ar putea intampla din clipa in clipa, asa ca, fara sa imi dau seama, am inceput sa alerg prin casa urcand scarile in fuga si intrand vijelios in dormitor, incheindu-mi criza cu un salt brusc in pat. Si ma invelisem atat de bine, ma simteam atat de protejata... insa am uitat usa deschisa. Se facea curent si nu imi convenea. M-am ridicat cu tot cu patura si am "trantit" usa in liniste, sarind apoi inapoi in pat. Teroare. Eram mult prea speriata, niciodata nu eram asa. Prea multe creepypasta, clar. Trebuia sa fac o pauza, dar in momentul de fata trebuia sa adorm. Frate. Nu mai puteam de cald. Aerul era atat de inchis in camera, nu puteam adormi cu presiunea aceea in plamani. M-am ridicat din nou din pat cu un oftat tinandu-mi patura in continuare pe spate ca o pelerina si m-am indreptat spre fereastra, incercand sa o rabatez. Ce naiba?! Iar s-au stricat balamalele? Nu reusisem sa o rabatez, asa ca am intredeschis-o usor, caci nu aveam o afurisita de plasa la geam. Oricum, am tras perdeaua, orice hot va vrea sa intre se va impotmoli in materialul cu model de floricele inainte.

Ma simteam foarte ciudat. Ma simteam de parca nu eram in siguranta. Imediat ce voi fi pus capul pe perna, toata nesiguranta urma sa dispara si sa ajung in lumea somnului. O lume fara Slenderman, fara Masky, fara Hoody, fara Jeff...

... care oricum nu existau si nu aveam de ce sa imi fac griji.

***

Era in jur de 2:30 dimineata. Am deschis ochii, dand de bezna absoluta. Pe frunte simteam cum imi curgeau stropi de sudoare rece. Probabil avusesem un cosmar, si tot ce imi doream era sa beau un pahar cu apa ca sa imi revin. Am simtit cum gulerul de la tricou imi jena gatul, asa ca am ridicat mana pe sub patura ca sa il aranjez.

Nu era un guler.

Era lama unui cutit.

Sangele mi-a inghetat in vene, iar inima a inceput sa imi bata extrem de repede. Am mai pipait de cateva ori ceea ce chiar parea a fi o lama. Am urcat mana si am simtit inceputul manerului. In ritmul acesta urma sa simt si mana celui care era pe cale sa imi taie gatul in jumatate. Insa am simtit doua sireturi de hanorac atingandu-mi obrazul, si o respiratie rece in ureche, urmata de o soapta care m-a terifiat:

Jeff nu e iubitul tocmai... idealUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum