The fire us

2

  Din capitolul trecut : 

Era puzderie de lume în fața Biblioteci Naționale.Tineri si adulți deopotrivă.

-îl cunoasteți?

-Mitchell...da, spuse Dim. Apoi,de parcă ar fi fost periculos și să discute cu mine , o trase de mână pe Abby.

M-am reîntors la mama,care era la fel de emoționată ca mine,și am zâmbit forțat. Tata insistase să vina și el la ''nunta'' mea , dar anticipasem că avea să fie aglomerat și nu puteam risca un accident , știindu-i starea.

-Mitchell și Vanesa Dawson.

Mama mă împinse ușurel în față. Mi-am făcut drum prin marea de oameni și am urcat pe șcenă.

Șimteam că nu puteam să respir.

                                                                   Revenim!

 M-am întors la timp ca să vad cum o femeie slabă, cu parul gri a luat-o în brațe.

Femeia plângea silențios. Am dedus că era maică-sa.

-Mișcă-te, m-am răstit. De parcă ar fi fost electrocutată,femeia îi dădu drumul.

-Nu am bagajele,zice ea.Nu știu...

-Am zis să te miști,am mârâit , iar ea s-a supus. Știam dinainte drumul. În plus, funcționarul care ar fi trebuit să ne conducă părea terifiat când i-am zis să se care.

Noua noastră casă,desigur,nu se diferenția cu nimic de toate celelate.Un singur etaj,două camere,o baie și o bucătarie.

Am descuiat și primul lucru pe care l-am făcut a fost să-mi iau o sticlă de suc din frigider.

Fata se oprise în prag și mă privea fix, și nu-i puteam citi nimic in ochi.

-Nu am haine,mă anunță ea. Va trebui să...

-Ți-am dat voie să vorbești?

Tonul meu plin de dispreț o descumpăni.

-Sunt... soția ta,nu sclava. Nu trebuie să-mi dai tu voie.

Nu se mai uita la mine.

Fata asta avea ceva tupeu.

-Te înșeli,dragă.Ești ce vreau eu sa fii,nimic mai mult,nimic mai puțin.Clar?

Lăsasem sucul pe masă și mă apropiasem de ea. Mă așteptam să dea înapoi, dar ea nu se mișcă,însă fixa cu privirea podeaua.

I-am ridicat cu mâna fața ca să mă pivească în ochi.

-Când pun o întrebare, vreau să-mi răspunzi.

-Nu sunt de acord,șopti clar , încercând,fără succes,să-și mascheze tremurul din voce.

Am izbucnit în râs.

-Nici nu trebuie.Eu sunt cel care decide aici.

-Ba nu ! se incăpățâna ea.

-Mă calci pe nervi,am șuierat. Și te pot obliga să mă asculți,Vanesa.

Într-o clipă, s-a sustras din mâna mea și,luându-mi sucul de pe etajeră,spuse,mai sigură pe ea Ș

-Tot nu sunt de acord.Apropo,esti destul de impulsiv. Vom remedia asta pe viitor.

Apo,desfăcu sticla de Cola si bău,ieșind din cameră.

Am ridicat din sprâncene,mai mult decât umit.

Îi era frică de mine , asta era clar. Dar nu se lăsa controlată și-și spunea părerea tare și răspicat.

Îmi plăcea fata asta . Avea să fie interesant să fiu casatorit cu ea. 

Am zâmbit.Repopularea planetei?

Mă ofer.

                                                                          Ce ziceți? Vă place?