Haita lupoaicei.

Capitolul 7.

Clare : S-a intamplat ceva?
Ivy : Cum ti-ai dat seama?
Clare : Pai.... Augustin e pe banca cu o fata si tu ei bine.... esti nervoasa.
Ivy : Da... s-au intamplat multe. Se pare ca Augustin are iubita...
Clare : Stai, ce?
Ivy : Da. La cina nu a fost prea bine....
Clare : Adica?
Ivy : Pai il sunase fata aia si mi-a spus ca e iubita lui iar dupa m-a mai facut si taranca. Acum are tupeu sa stea cu ea. Ei bine Augustin nici nu cred ca stie ce mi-a spus ea....
Clare : Off.....
Vino incoace!
Clare ma ia in brate si eu ii raspund punandu-i mainile pe spatele ei.
Ivy : Um... hai sa mergem la Pizza.
Clare : Ok!
Ei bine.... peste ceva timp am ajuns la un restaurant unde mancam mai mereu cand mergeam in oras. Ne-am asezat la o masa cu 4 scaune si l-am chemat pe chelner.
Chelner : Buna ziua! Imi faceti placerea de a va lua comanda?
Ivy si Clare :Desigur.
Chelner : Ok. Spuneti-mi ce ati dori.
Ivy : Eu as dori un suc de portocale si prietena mea la fel.
Chelner : Doriti si pizza?
Ivy : Desigur. Am vrea o pizza capricioasa mare. Sa aiba de toate.
Chelner : Bine. In aproape jumatate de ora va va veni comanda.
Ivy si Clare : Multumim!
Eu ma uitam putin pe geam cand ceva imi atrage atentia. Clare facea intruna gesturi ciudate cu mainile.
Ivy : Ce e?
Clare : Uita-te in spate.
Cand m-am uitat in spatele mesei noastre..... l-am vazut pe Augustin cu fata aia. Eram nervoasa dar am spus ca trebuie sa stau calma.
Chelner : V-am adus sucurile.
Clare : Multumim frumos!
Ivy : Multumim!
Clare : Ai vazut?
Ivy : Da... fix ce ti-am spus.
Clare : Adevarat...
Oricum lasa-l in pace.
Ivy : Nu pot, Clare. Il iubesc.
Clare : Sssss.... ai spus-o cu voce tare.
Cand ma intorc spre Augustin o vad pe fata aceea pe care o chema Catlin venind inspre noi.
Catlin : Frate dar tu nu poti inceta cu chestia asta? Nu intelegi ca Augustin are iubita si nu ar sta niciodata cu o taranca ca tine? Ce nu vrei sa intelegi? Nu iti mai folosesti creierul atunci cand spui ceva?
Ivy : Aghhh....
GATA! DEJA MI-A AJUNS.
Am luat un pahar in mana deoarece voiam sa ii dau in cap dar daca o faceam.... stiam ce se intampla asa ca... am ascultat-o.
Clare : Ce e draga? Ce te rastesti asa la mine?
Ivy : Vai... ce sa-ti povestesc. De ce nu vii si tu aici Augustin? Apara-ti iubita. Augustin : Ea nu e...
Clare : Taci! Lasa-ma sa vorbesc cu taranca asta ca vad ca nu intelege.
I s-au oprit rotitele.
Ei bine.... eu eram atat de nervoasa incat am strans paharul atat de tare in mana si l-am spart. Sangele a inceput sa curga in jos pe podeaua de culoare maronie iar in mana mea erau ba cioburi mari, ba altele mai mici. Ei bine nu imi pasa ca am patit ceva dar am inceput sa fug.
Clare : Ivy, stai!
Augustin : Vin si eu!
Clare : Bine!
Catlin : Nu! Tu stai cu mine.
Augustin : Nu o sa stau cu tine dupa ce ti-ai permis singura sa ii spui lui Ivy asa. S-a si ranit.
Catlin : Dar...
Augustin : Nici-un dar. Suntem verisori nu sunt iubitul tau.

Pov's Ivy.

Alerg intruna iar sangerarea nu se mai opreste. Nu imi mai pasa de nimeni si nimic. M-am oprit putin sa iau aer si m-am dus in spetele unei cladiri. Deodata am auzit pasi si am vazut cine era.....

Clare : Ivy! De ce ai plecat asa? Mana ta sangereaza.
Ivy : Acum nimic nu mai conteaza.
Clare : Ce vrei sa spui cu asta?
Ivy : Pai nu ai vazut? Nu stiu dar... eu nu o mai suport pe aia.
Clare : Te inteleg perfect. Ai tot dreptul.
Ivy : Uite! Poti sa ma lasi putin singura? Poti sa pleci si acasa.
Clare : Cum spui tu...
Dupa ce a plecat Clare, m-am intors cu fata inspre peretele cladirii si m-am uitat la mana. Era plina de cioburi de diferite marimi. Doare dar nu conteaza.

 
        Augustin pov's.

Oare unde o fi Ivy? Nu ii dau de urma. Chiar vreau sa ma ierte ori daca nu i-am facut nimic. Catlin e de vina.....
Peste 5 minute.
Stiu ca lui Ivy ii place sa se duca sa  se linisteasca in spatele unori cladiri mai abandonate si chiar am gasit una. Cand m-am dus acolo.... am vazut-o pe Ivy cu mana plina de sange.

Augustin : Ce faci aici?
Ivy : Dar tu? Ce cauti aici? Tu trebuie sa imi dai mie explicatii.
Am suferit atat de mult.....
Augustin : Stii ce? De ce nu ma lasi sa iti explic? Nu e chiar asa cum crezi tu. E cu totul si cu totul diferit.
Ivy : Cum adica? Catlin nu e iubita ta? Augustin : Nu! Ea nu e iubita mea. E verisoara mea si nici nu stiu de ce a incercat sa iti faca asta.
Ivy : Nu a incercat. Ea chiar a facut-o.
Augustin : Ok. Te inteleg. Cred ca acum esti si suparata pe mine...
Ivy : Uite.... pe tine nu prea.
Atunci la cina cand ai plecat la baie, a sunat fata aia si...
Augustin : Verisoara mea!
Ivy : Da. A sunat verisoara ta si am intrebat-o cine este iar ea a spus ca e iubita ta si eu i-am spus ca Augustin nu are iubita.
Augustin : Si? A mai zis ceva?
Ivy : Da. A spus ca tu ai iubita si ca nu ai sta niciodata cu o taranca ca mine. Nici macar nu ma cunoaste si nici nu stie ce fel de persoana sunt. Mi-a ranit sentimentele fara sa stie cine sunt si ce scop am eu...
Augustin : Bai deci ma duc la ea.
Ivy : Stai!
L-am luat de mana si l-am tras inspre mine. Eram asa apropiati unul de altul. Eu ma uitam in ochii lui frumosi si el in ai mei.
Augustin : Trebuie sa ma duc la ea sa ii spun ce am de zis.
Ivy : Nu. Las-o. Eu te cred pe tine si ei bine..... vreau sa stau langa tine.
Vreau sa imi fii alaturi.
Augustin: Serios?
Ivy : Da.
Augustin : Ma simt si eu mai bine.
Ivy : Da, eu....... TE IUBESC!
Cand a auzit acest lucru, mi-a pus mainile pe obraji si m-a sarutat.