Capitolul 8.

28 6 0
                                    

Augustin : Si eu te iubesc!!

Pov's Ivy.
Sunt intr-o masina legata la maini si la gura. Am fost rapita dar mai exact nu stiu de cine sau de ce. Nici Augustin nu mai e langa mine.
Acum se pare ca ne-am oprit.

Fata : Scoate-o din masina!
Baiatul :De ce eu?
Fata : Pentru ca tu esti baiat.
Baiatul : Si?
Fata : Hai scoate-o mai repede.
Doar nu vrei sa se infurie Sofia si Andrew, nu?
Baiatul : Bine...

*m-au scos din masina si m-au pus jos, pe iarba iar dupa m-au dezlegat la maini si la gura*
Ivy : Cine sunteti voi? Unde e Augustin? De ce m-ati rapit fix pe mine? Ce cautam la ora asta in padure? Cine e Sofia sau Andrew?
Baiatul : Nu mai pune atatea intrebari
Ivy : Raspunde-mi!
Baiatul : Tine-ti gura!
Ivy : NU VREAU!
Baiatul : Sa vezi ce iti fac eu tie....
Fata : Sebastian! Las-o in pace. Sofia ne-a spus sa o aducem vie, nu moarta. Sebastian : Bine Jade!
Ivy :Stai, ce? Tu voiai sa ma omori?
Sebastian : Daca nu taceai, da.
Ivy :...... Vreau sa imi raspundeti la o singura intrebare.
Jade si Sebastian : Spune!
Ivy : Unde e Augustin? Eram cu un baiat atunci cand m-ati rapit.
Jade : Asta o sa afli mai incolo. Nu se stie daca mai traieste.
Ivy : CE I-ATI FACUT?
Jade : Ai spus ca ai doar o singura intrebare deci.... noi nu o sa iti mai raspundem. Acum, misca-te.
Ivy : Pe unde mai exact?
Jade : Doar mergi si taci. O sa vezi unde te vom duce.

          *In mintea mea*
Of doamne.... Astia doi ma tot duc prin padure dar nici nu vad nimic in fata. Ceata este prea groasa si nimic nu mai e vizibil. Nu stiu cand o sa ne oprim sau cand vom ajunge unde zic ei. Totul e putin cam neclar. Nu mai inteleg nimic. Eram cu Augustin si dupa... ma trezesc in masina.

Jade: Gata. Esti tot plictisita?
Ivy: Am ajuns? Acum imi spuneati unde e Augustin si ce cautam aici????? Sebastian: Poti sa taci?
Ivy: Pana nu imi raspunzi, nu am sa tac.
Sebastian: Pfff... Vino cu noi si vei afla.

 
  Ajunsesem la o casa foarte abandonata din padure. Nemernicii aia doi m-au pus in genunchi si eu ma uitam prin jurul meu ca sa observ tot ce se intampla.
   Era asa de pustiu si ceata isi facea aparitia din ce in ce mai mult ca un fum negru ce statea doar la picioarele noastre.
  Sebastian: Jade. Tu tine-o aici si eu ii chem pe Andrew si Sofia.
  Jade: Astept!
  

         Nu stiam despre cine vorbesc dar nici nu voiam sa intreb. Jade se tot apropia de mine in timp ce baiatul ala Sebastian a intrat in casa.
    Ma uitam in sus admirand privelistea cu toti copacii astia ce ne inconjurau pana cand mi-a atras atentia lantisorul pe care Jade il avea la gat. Nu am vrut sa intreb pentru ca nu parea momentul si locul potrivit ca sa discutam despre asa ceva.

   La scurt timp, Sebastian isi face aparitia. Langa el erau o fata si un baiat. Probabil baiatul acela Andrew si Sofia.

    Sofia: Unde e?
    Jade: Aici! Vezi ca trebuie sa ai grija cu ea pentru ca nu pare prea prietenoasa.
 

    *Oare cum putea sa spuna asta? Nici macar nu ma cunoaste*

  Fata aia vine la mine si ma intreaba:
- Vrei sa afli unde e Augustin?
Ivy: Da. Spune mai repede.
Sofia: Intai cred ca ar trebui sa astepti. Trebuie sa afli adevarul.
Ivy: Ce adevar?? Ma rapesc astia doi si ma aduc in padure iar tu imi zici ceva de nu stiu ce adevar! 
Trebuie sa stiu mai multe de atat?
Sofia: Daca ai asculta ce iti voi spune, poate nu ai mai face asa.
Ivy: Fie. Vorbeste.

  Sofia: Uite... Noi avem nevoie de o haita. Te-am cautat mult timp. Strabunica ta ne-a spus mai multe informatii despre tine dar in toti acesti ani, nu te-am gasit.
Stiu ca nu a fost bine sa te rapim dar daca te chemam asa, nu veneai.
Poate nu o ai apucat sa o cunosti pe bunica ta dar ea era liderul haitei noastre. Nu sunt multi ca noi dar trebuie sa incercam sa ne aparam de raul ce se apropie.
Orasul asta nu e atat de linistit precum crezi tu asa ca ar fi mai bine sa stai aproape de noi pana te invatam mai multe chestii.


   Fara sa mai spun ceva, a adus o cutie si a scos un lantisor cu o luna si un cerc colorat ca o galaxie.

   Ivy: Cu ce ma ajuta asta?
  Sofia: Fiecare avem cate unul. La luna plina, nu ne putem transforma cu ajutorul lui. Asa ne-am integrat si ne-am facut mai multi prieteni.
  Ivy: Si eu sunt un lup?
  Sofia: Cam da. Nu ai observat schimbari pana acum?
Ivy : Nu. Aveam mici reactii cand vedeam sange si uneori deveneam mai rautacioasa dar nu.
Asta e de bine sau...?
  Sofia: Da. Momentan.
Vei fi bine dar pana atunci, stai cu noi. Suntem la liceul tau dar normal ca pana acum nu stiam cine esti ca nu am avut habar de cum arati.
  Ivy: Stai! Deci tu vrei sa cred toate astea? E o nebunie!!
  Ma trezesc intr-o masina si aflu ca am fost rapita si dupa se intampla asta. Eu nu pot. Imi pare rau dar am sa plec.
  Sofie: Fie. Faci cum vrei tu dar sa vedem cand te vei intoarce la noi.
  

      M-am ridicat sus si am plecat mai repede dar normal ca nu stiam exact pe unde sunt si cum ajungeam in oras. Padurea nu imi era cunoscuta.
  Ceata era din ce in ce mai groasa se auzeau tot felul de zgomote. Incepuse sa se faca frig si nu aveam nimic la mine. Eram imbracata destul de subtire.
Dardaiam si dintii imi clantaneau de frig ascultand orice sunet care venea din padure.
   Tunetele si-au facut si ele aparitia. Nu cred ca mai era prea mult si ploua.
Am incercat sa ma grabesc pana cand am auzit ceva. Parca venea spre mine cu pasi alergatori.
Am inceput sa fug pana cand...

   To be continued...
 

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Aug 18, 2018 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

Haita lupoaicei.Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum