Viață pentru viață

3

  — Domnule Ivanov, nu este momentul potrivit pentru o demonstrație, îngăimă absorbită de un anume sentiment bruneta.

Complet nepăsător de cele ce i-au fost reproșate, necunoscutul îl chemă pe Gregory lângă el. Perechea de ochi negrii era fixată pe noul obiect, ce avea să fie adăugat în inventarul gândurilor lui.

— Gregory, închide ochii.

Executând ordinele, ciuli urechile în dorința de a afla un nou joc sau poate o nouă poveste, un lucru pe care tatăl său îl făcea des.

— De ce te temi? spuse cu o anume speranță în ton.

— De vulpi, domnule!

Preț de câteva secunde, musafirul rămase pe gânduri. "Vulpile...ce se spune despre ele? Ce fel de animale sunt ele?" își frământa mintea, în cautarea unui fel de a-i prezenta probabil viitorului său adept o problemă. Într-un final, chipul i se lumină și zâmbi, desfăcând pumnulețul copilului, ca pe o floare și așezând cu grijă revolverul.

Cu coada ochiului, o privi pe domnisoara Yaroslavna înghițând în sec și clipind des, de frică. În mintea ei, Gregory era doar o pușlama care, dacă ar avea ocazia, ar omorî-o în secunda doi. Întotdeauna încerca să-i gasească defecte copilului, însă niciodată calități.

—E grea...și rece, murmură el.

— Nu deschide ochii, îl avertiză domnul Ivanov. Imaginează-ți-o pe domnișoara Yaroslavna...

Deodată, jocul rusului o făcu pe femeie mai interesată. Numele ei conturat de buzele lui în acest fel i se părea o armonie totală, un dans de fluturi albi într-o ploaie gri și monotonă.

— O cunoști și o iubești, e mătușa ta, stând cu fața la tine și privindu-te. Uită-te cu ochii minții atent la ea, poartă o rochie orange, continuă, descoperindu-și trecutul și faptul că a studiat în Franța. Ce ai face dacă ochii ei dulci și mângâietori s-ar transforma într-o ploaie galbenă, înconjurați de o blană de a aceeași culoare?