— Hei, Amira.
Amira se întoarse nedumerită spre persoana care o salutase. Un zâmbet îi apăru pe față.
— Davis… Hei.
— Nu ți-a fost dor de mine?, spuse acesta sarcastic.
— Ba bine că nu.
— Au, măcar nu mă desenezi în caiete cu cornițe și furcă, sper.
Amira și Davis au început amândoi să râdă. Amirei chiar îi fusese dor de el, îi era drag de el.
