Picaj incontrolabil

Prolog

Oceanul Pacific - 1984

Razele soarelui la apus se reflectau în oceanul albastru. Era liniște. O navă de pescari era ancorată la câteva mile de țărm, timp în care pescarii ridicau plasele cu pește din adâncuri. Doi pescăruși ciuguleau vopseaua de pe acoperișul corpului superior al navei. Un pescar alunecă și cade, înjurînd de mama focului. Liniștea fu distrusă de două avioane F-14 ce brazdă cerul la o altitudine mică, făcând pescărușii să-și ia zborul, speriați. În urma lor, la câteva secunde distanță, un avion de dimensiuni mai mici, le urmarea în viteză.

O alarmă începuse să piuie în carlinga unuia dintre avioanele F-14, făcându-l pe pilot să transpire. Își scoase masca de oxigen, care părea să îl incomodeze și apoi ridică botul avionului.

-Tango, recepționezi? întrebă pilotul panicat. Am un bogey pe urmele mele. Mi-ar prinde bine puțin ajutor.

-Recepționat, Jester! răspunse, simplu, Tango, pilotul celuilalt aparat de zbor F-14.

Având avionul la 2.000 de metrii altitudine, Jester încerca să se țină la distanță de avionul F-5, până când Tango reușea să îl scoată din încurcătură. Tango, pe de altă parte, ridică botul avionului destul de mult și mări viteza.

-E periculos, e periculos! îl avertiză copilotul pe Tango. E o mișcare riscantă! E riscant!

-Calmează-te, Cash. Știu ce fac, îl asigură Tango.

-Tocmai de asta îmi e frică, îi raspunse copilotul.

Tango se apropie cu viteză mult prea mare de avionul inamic și, la un moment dat, îi tăie calea la o distanță de câțiva centimetrii, făcându-l pe pilotul de la cârma F-5-ului să piardă controlul și să intre în picaj. Cash răsuflă ușurat și începu să râdă în hohote, în timp ce Tango scoase un țipăt de fericire. La 200 de metrii de suprafață oceanului, pilotul avionului F-5 reuși să se ejecteze și se salvă în ultima clipă.

-Mulțumesc, Tango, se auzi în cască vocea ușurată a lui Jester.

-Pentru asta trebuie să faci cinste, raspunse Tango, încă râzând.

La aproape 100 de mile marine distanță de nava de pescari se afla un portavion al armatei americane, la bordul căruia se aflau mai multe avioane F-14. În turnul de control de pe portavion, colonelul Granger intră nervos peste controlorii de trafic aerian. Îl dădu pe unu la o parte și urmări pe radar cele doua avioane F-14.

-Tango! țipă colonelul în microfon. Ai ordinul să aterizezi imediat! Fără discuții!

~~~

-Nu mă interesează! Poți să faci pe mortu-n patru, nu mă interesează! se auzeau țipete din biroul colonelului Granger. La ușă, Tango și Cash așteptau să intre în audiență la colonel, încercând să ignore țipetele care se auzeau din birou. Acel puști a reușit să doboare un F-5 când nu a avut autorizația să facă asta! Nu i s-a permis să atace! Nu mă interesează ce faci! Vreau să cadă capete! și cu acestea spuse, ușa biroului se deschise și generalul Evans ieși, roșu de nervi, din birou, ignorându-i pe cei doi de la ușă.

Tango și Cash se priviră reciproc și amândoi traseră aer în piept, pregătindu-se pentru ceea ce avea să urmeze. Tango intră primul în birou, urmat de Cash. Colonelul stătea la birou și îi privea cu furie pe cei doi băieți care stateau în fața lui. Tango, pe numele adevărat, James Callahan, nu avea mai mult de 27 de ani. Era scund și slab, cu par negru și ochi albaștri. Tenul măsliniu trăda orele petrecute in bătaia razelor soarelui. Peter Morris, cu numele de cod Cash, era de aceeași vârstă cu James, însă cu două capete mai înalt și blond. Avea ochii de culoarea algelor verzi o mustață aranjată cu migală.

Colonelul se ridică și se apropie de cei doi. Chelia îi strălucea în lumina becului, iar ochii cenușii parcă aruncau săgeți. Nu era foarte înalt, însă avea o statură impunătoare, ce îi făcuse pe James și pe Peter să înghită în sec. Atmosfera era mult prea apăsătoare, iar cei doi băieți știau că este liniștea de dinaintea furtunii.

-Domnule Callahan? Ce mama naibii crezi că faci?! izbucni colonelul.

-Încerc să îmi fac patria mândră, raspunse într-o suflare James.

-Știți ce ar trebui eu să vă fac acum? Ar trebui să vă bat până sună apa-n voi! Prăpădiților! A câta oară e când scazi de la rangul de colonel la cel de locotenent, locotenente Callahan? Crezi ca nu m-am saturat să tot apar în tribunalul militar pentru tine? De doua ori te-am bagat chiar eu la închisoare că ai zburat mult prea jos deasupra turnurilor de control si deasupra fiicei amiralului!

-Charli Benson? întrebă Cash în șoaptă.

-Mhm, spuse Tango, chicotind.

-Iar tu, continuă colonelul, arătând cu degenul amenințător spre Cash. Tu ai noroc că încă ești aici!

-Mulțumesc, domnule! răspunse Cash, speriat.

-Ce aș vrea să pot să vă rașchetez curu'! Nu râdeți! Aveți noroc că a fost doar un exercițiu! Să nu vă mai prind cu astfel de scheme! M-ai înțeles Tango? Avionul nu îți aparține! Aparține contribuabililor! Semnezi niste facturi pe care nu le poți plăti!

-Da, domnule! răspunse Tango simplu.

-Mâine nu vreau să te prind în post, m-ai înțeles?

-Da, domnule!

-Sunteți libere, javre împuțite!

-Mulțumim! răspunseră cei doi la unison, iar cand se pregăteau să iasă pe ușa, fură întrerupți de colonel.

-Oh, și Tango...

-Da, domnule, raspunse acesta, nesigur.

-Felicitări pentru mâine!

-Mulțumesc mult, domnule!

~~~

California, S.U.A. - 1984

Primele raze ale soarelui îl prinseseră pe Tango pe străzile orașului San Diego, conducând, în viteză, o motocicletă Ninja 900 neagră. Parcă în fața unei case din apropierea unei intersecții mari, își dădu jos ochelarii de soare și își așeză gulerul gecii de piele, apoi așteptă. După aproape un sfert de oră, din casă ieși o fată, care se apropie de el. Era blondă și subțirică, îmbrăcată cu o pereche de blugi albaștri, un tricou alb și o geacă de piele neagră. Avea părul bucle și era dată cu un ruj roșu.

-Așa ai de gând să mă duci la altar? întrebă ea.

-Te-aș duce direct în pat, răspunse Tango, zâmbind.

-Take me to bed or lose me forever, începuse ea să fredoneze, apoi îl sărută pe Tango.

-Christine, ești cel mai bun lucru care mi s-a întâmplat, deși ieri am doborât un F-5 fără să fiu nevoit să imi folosesc armele din dotare.

-Ce m-aș face eu cu tine dacă nu ai fi atât de modest? spuse Christine, dându-și ochii peste cap.

-Taci și sărută-mă! îi spuse Tango și o sărută.

În acea zi, urmau să se căsătorească. Christine era o femeie independentă, al cărei loc de muncă era acela de instructor al Academiei Forțelor Aeriene, în timp ce el era locotenent și pilot de vânătoare aflat sub îndrumarea colonelului Granger al Forțelor Aeriene. Se cunoscuseră în urmă cu doi ani, când Tango tocmai absolvise Academia și își petrecerea majoritatea timpului în cafeneaua pe care și ea o frecventa.